În Polonia şi Ungaria inflaţia a scăpat de mult de sub control. Guvernatorul băncii centrale poloneze, care a refuzat mult timp să intervină pentru a domoli creşterile de preţuri, dă acum vina pe războiul ruso-ucrainean. În schimb, premierul maghiar Viktor Orban, care în acest conflict pare aliat mai degrabă cu Moscova decât cu Kievul sau cu NATO, pune vina în cârca politicilor de mediu ale Comisiei Europene.
Peste 64% din polonezi cred că îşi vor reduce cheltuielile pentru Paşte anul acesta din cauza preţurilor prea mari. Principalele produse alimentare consumate cu ocazia acestei sărbători sunt în medie cu 20% mai scumpe decât anul trecut, cu toate că guvernul a redus la 0 TVA pentru o serie de alimente de bază. Ouăle, indispensabile sărbătorilor de Paşte, s-au scumpit cu 14%, carnea de pui cu 30%, cozonacii şi plăcintele tradiţionale cu 25% şi zahărul cu 30%, potrivit economiştilor băncii BNP Paribas.
Alte estimări dau cifre şi mai mari. Dar dintre creşterile de preţuri, oricare ar fi calculele, cel mai mult se remarcă cele ale grăsimilor vegetale - peste 50%. Uleiul de floarea-soarelui s-a dublat.
Grupurile de lobby ale marilor lanţuri de retail precum Biedronka, Lidl şi Carrefour se plâng că nu există altă direcţie decât în sus pentru preţuri deoarece producătorii şi distribuitorii aplică majorări de la lună la lună. Reducerile de TVA ar trebui să expire în iulie, dar în aceste condiţii, guvernul intenţionează să le extindă, probabil cu şase luni, cred jurnaliştii de la Rzeczpospolita.
În Ungaria, TVA la anumite alimente este redus de mai mult timp, dar nu la 0% ca în Polonia, însă în această criză inflaţionistă guvernul a aplicat plafonări de preţuri. Cu toate acestea, mâncarea tot se scumpeşte. Spre exemplu, preţurile margarinei s-au dublat, ceea ce s-ar fi întâmplat şi cu uleiul vegetal dacă preţul nu ar fi fost îngheţat. Pâinea şi brânza costă cu 40% mai mult decât anul trecut, arată un sondaj al Private Banker. Iar scumpirile vor continua, probabil ajungând la 20-25% în mai, spune economistul Gyorgy Rasku.
Vor costa mai mult şi fructele şi legumele deoarece se scumpesc energia şi transportul, iar seceta şi deprecierea forintului îşi fac şi ele efectele. Iar aici se văd eşecurile politicii electorale a guvernului de a insista pe energie ieftină pentru populaţie, cu preţul acutizării dependenţei de Rusia şi al izolării ţării de Occident.
Energia vândută populaţiei de coloşii de stat nu se scumpeşte la fel de rapid ca alte produse, însă costurile acestui efort atacă puterea de cumpărare din alte părţi. Producătorii şi distribuitorii de energie taxează mai mult companiile care, la rândul lor, cresc preţurile pentru a rezista inflaţiei. În martie, inflaţia din Ungaria a accelerat la 8,5%. Cea de bază, care exclude elemente volatile precum mâncarea şi energia, a ajuns la 9,1%. Sunt niveluri nemaivăzute de decenii, „dramatice“, după cum le descrie Daily News Hungary.
Dar această situaţie reflectă, atât în Ungaria, cât şi în Polonia, tendinţe globale şi nu probleme grave pe pieţele locale ale produselor alimentare, spun guvernanţii. Experţii unguri asigură clar că Ungaria nu se va confrunta cu penurii de alimente deoarece la acest capitol ţara este autosuficientă. Nu există penurie de seminţe pentru însămânţări sau de gaze şi energie în general care să perturbe activitatea agricolă. Probleme „minore“ ar fi cu împrospătarea stocurilor de îngrăşămintele chimice deoarece din cauza gazelor scumpe mulţi producători au întrerupt livrările.
Ungaria are în depozite suficiente îngrăşăminte pentru tot anul, spune Asociaţia Economică Ungară, care-i are printre sponsori pe Banca Naţională Maghiară. Însă Ungaria este dependentă de gazele naturale ruse, o vulnerabilitate în contextul războiului ruso-ucrainean. De aceea guvernul de la Budapesta pare în acest conflict mai degrabă aliat cu Moscova decât cu Kievul şi Bruxellesul.
Rusia este şi principal exportator de îngrăşăminte. Portalul de ştiri Napi.hu scrie că, în pofida măsurilor de stopare a inflaţiei aplicate de guvern, ungurii care o pot face se duc în Croaţia la cumpărături deoarece acolo preţurile sunt mai mici. În Polonia, inflaţia a trecut de 10% pentru prima dată după 2000 şi a ajuns la 11%. Guvernatorul băncii centrale Adam Glapinski, care anul trecut dădea asigurări că inflaţia este sub control şi că instituţia sa nu trebuie să intervină cu majorări de dobânzi pentru a stopa scumpirile, dă vina acum pe război şi spune că indicele creşterii preţurilor va fi de peste 10% cel puţin un an. Premierul Viktor Orban spune, în schimb, că de vină pentru energia mai scumpă este mai puţin războiul şi mai mult Bruxellesul, cu politicile lui de creşteri artificiale de preţuri. La ultima şedinţă de politică monetară, Glapinski a permis o creştere puternică a dobâznii de referinţă, cu un punct procentual, la 4,5%. Analiştii de la ING au remarcat că inflaţia din Polonia, cea mai mare economie est-europeană, dar şi din zona euro, au depăşit masiv aşteptările analiştilor şi că la fel va fi, probabil, cazul şi în Ungaria şi Cehia. Iar tendinţa va continua. În Cehia, un ingredient special al inflaţiei este rata şomajului, aflată la cel mai scăzut nivel din UE. Aceasta este un indicator al unei penurii de forţă de muncă şi al presiunilor salariale în creştere. Salarii mai mari înseamnă şi preţuri mai mari. Dacă mâncarea nu este o problemă, dar banii sunt, atunci poate că o simplă ajustare a comportamentului de consum şi de cheltuieli poate ajuta la stabilizarea finanţelor gospodăriilor în vremuri de inflaţie puternică. O astfel de ajustare poate fi reducerea risipei alimentare. Despre cât risipeşte fiecare naţiune există multe estimări, care diferă în unele cazuri drastic. Spre exemplu, Institutul Economic Polonez (IEP) a calculat că în Polonia media risipei alimentare este de 247 de kilograme pe an per capita, faţă de 173 de kilograme în UE. În indicele ONU al risipiei alimentare, Polonia figurează cu 56 de kg pe an de gospodărie, România şi Cehia cu 70 kg, Bulgaria cu 68 kg şi Ungaria cu 94 kg. IEP a identificat ca sursă principală de risipă gospodăria (53%), urmată de activităţile de procesare alimentară (19%) şi de restaurante (12%). Iar cauzele pentru care mâncarea este aruncată sunt depăşirea datei de expirare (29% din cazuri), excesul de cumpărături (20%) şi porţiile prea mari (15%). Prin urmare, cu puţină atenţie pot fi păstraţi mai mulţi bani în portofel.
În Polonia
Inflaţia a trecut de 10% pentru prima dată după 2000 şi a ajuns la 11%. Guvernatorul băncii centrale, Adam Glapinski, care anul trecut dădea asigurări că inflaţia este sub control şi că instituţia sa nu trebuie să intervină cu majorări de dobânzi pentru a stopa scumpirile, dă vina acum pe război şi spune că indicele creşterii preţurilor va fi de peste 10% cel puţin un an. Premierul Viktor Orban spune, în schimb, că de vină pentru energia mai scumpă este mai puţin războiul şi mai mult Bruxelles-ul, cu politicile lui de creşteri artificiale de preţuri.
