Influenţa economică exercitată de China în Europa Centrală şi de Est este adesea percepută drept o ameninţare la adresa independenţei şi securităţii regiunii. Însă cât de mare este această influenţă? Un nou studiu sugerează că aceasta este exagerată foarte mult, notează Emerging Europe.
Din 2012, 12 state membre UE din regiune şi cele cinci state non-UE din Balcanii de Vest participă la ceea ce este cunoscut drept mecanismul 17 + 1, o iniţiativă chineză menită să promoveze relaţiile de business şi investiţii dintre China şi cele 17 ţări.
Succesul acestei iniţiative este dificil de estimat. Deşi poate părea adesea că noi investiţii chinezeşti sunt anunţate în fiecare zi, date reale, concrete, privitoare la sumele intrate în regiune din China sunt greu de obţinut.
Un studiu recent realizat de Centrul Central şi Est European pentru Studii Asiatice (CEECAS) încearcă să răspundă la această întrebare. Potrivit acestuia, guvernele din regiune tind să ofere o imagine exagerată a prezenţei chinezilor. Aceasta resultă din includerea de planuri de investiţii anunţate, dar nu realizate, proiecte de infrastructură finanţate de credite şi M&A internaţionale.
Anul trecut, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington arăta într-un raport că proiectele finanţate cu credite chinezeşti sunt adesea prezentate de către guverne drept investiţii. Acest lucru are un impact asupra opiniei publice: în 2018, peste jumătate din sârbi aveau o opinie pozitivă cu privire la China.
De fapt, raportul CEECAS arată că în multe dintre ţările participante la iniţiativa chineză, există o nepotrivire între nivelul investiţiilor chineze raportat de guverne şi cel anunţat de băncile centrale, cifrele oferite de guverne fiind cu mult mai mari.
Politicienii din ECE au investit mult capital politic local pentru a vinde ideea cooperării cu China şi din acest motiv aceştia sunt interesaţi să sublinieze sau exagereze rezultatul de altfel dezamăgitor al iniţiativei, arată Tamas Matura, fondator al CEECAS.
Odată excluse proiectele de infrastructură şi tranzacţiile M&A, valoarea ISD-urilor chineze în regiune scade semnificativ. În general, partenerii comerciali tradiţionali ca Germania, alte ţări est-asiatice şi într-o mai mică măsură SUA rămân cei mai importanţi investitori în 15 dintre cele 16 ţări acoperite de raportul CEECAS. Singura excepţie este Serbia, unde China are într-adevăr o prezenţă semnificativă.
Investiţiile nu sunt bineînţeles singura modalitate prin care ţările îşi pot proiecta puterea. Când un Airbus A330 de ajutoare medicale a aterizat în Serbia în martie anul trecut, preşedintele Aleksandar Vucic l-a lăudat pe omologul său chinez Xi Jinping, criticând în acelaşi timp UE pentru „lipsa de solidaritate“ în faţa pandemiei. Mulţi au văzut asta drept o victorie diplomatică importantă pentru China.
Dacă guvernul comunist chinez va putea marca câştiguri strategice majore în Balcani rămâne de văzut. Deocamdată, China se luptă pentru ca iniţiativa 17 + 1 să nu se destrame după ce Lituania a decis să se retragă, iar Estonia i-ar putea urma exemplul.
