De aproape un secol Statele Unite au cea mai dezvoltata economie din lume. Infrastructura solida este una din punctele forte ale economiei americane, de la caile ferate si telegraful din secolul 19 pana la aeroporturile si retelele de fibra optica de azi.
Dar oare imbatranirea infrastructurii incetineste cresterea economica si inteteste lupta pentru suprematie cu China?
In aproape orice domeniu, de la administrarea apelor pana la drumuri si poduri, autostrazi etc., expertii raspund ca da. Un raport al Societatii Civile de Ingineri din America conferea in 2005 calificative intre 5-7 pentru 14 din cele 15 categorii existente, scrie International Herald Tribune.
Unele din aceste deficiente conteaza foarte mult pentru economie. Repararea drumurilor, costurile operationale si pierderile aduse de blocajele in trafic sunt estimate la o valoare de 120 de miliarde de dolari (90 mld. euro) pe an, echivalentul a 1% din economia SUA.
Directorul executiv al Societatii inginerilor, Larry Roth, declara ca "exista o mare nevoie de reparatii! Nu numai ca tinem dezvoltarea tarii pe loc, dar nu facem fata nici reparatiilor temporare. Din aceasta cauza, infrastructura noastra pur si simplu se prabuseste".
Pentru a elimina acest handicap, Statele Unite ar trebui sa investeasca circa 160 de miliarde de dolari pe an timp de cinci ani. Totalul de 800 de miliarde de dolari nu depaseste cu mult cheltuielile din Irak, de mai bine de 700 de miliarde de dolari.
Ca si investirea in cercetare si educatie, infrastructura ii convinge greu pe politicieni. Ei se gandesc la alegerile urmatoare, nu la generatia urmatoare.
"La nivel national infrastructura este rar pusa in discutie. Desi poporul american este foarte constient de starea infrastructurii, se canalizeaza pe problemele locale, bine delimitate. Nimeni nu o considera o problema nationala", este de parere Roth.
Din acest punct de vedere, economiile controlate din regimuri autoritare, cum este cazul Chinei, au mari avantaje. Puterea fiind concentrata la Beijing, guvernul chinez poate lua decizii pe termen lung, care privesc intregul teritoriu.
Dar pentru o conducere ca a Statelor Unite, care se joaca de-a v-ati-ascunselea, este dificil sa stabilesti prioritati.
Patricia Dalton, director in cadrul Oficiului Guvernamental pentru Contabilitate a declarat ca cel mai dificil intr-un astfel de demers este sa stabilesti daca cerintele sunt nevoi sau dorinte.
Investitiile in infrastructura au si plusuri pentru politicieni: creeaza locuri de munca, atat direct, cat si indirect.
Larry Roth considera ca "fiecare miliard de dolari investit in infrastructura creeaza 47.000 locuri de munca noi".
Cu toate acestea, investitiile in infrastructura cad prada reputatiei proaste care le este atribuita. Unul din cele mai mari proiecte din Statele Unite - imbunatatirea autostrazilor, podurilor si tunelelor din jurul orasului Boston - a demarat in 1991 si a durat nu mai putin de 15 ani.
Proiectul numit "The Big Dig" a fost incetinit de scandaluri. In 2003, ziarul The Boston Globe a efectuat o ancheta in care firma Bechtel, principalul contractor, era acuzata de frauda in valoare de peste un miliard de dolari.
Cu toate acestea, nevoia de imbunatatiri este evidenta si oricine a trecut de curand printr-un aeroport, a ramas blocat in trafic sau a avut parte de o pana de curent electric poate garanta necesitatea unei schimbari.
Chiar si la aeroportul Houston International, cel mai bine cotat din America, numai 83% din zboruri au ajuns la timp in 2005.
Cel mai prost cotate aeroporturi, conform Biroului de Statistica in Transporturi, au fost cele din New York, cu numai 7 din 10 zboruri ajunse la timp.
Desi in Houston, aeroportul este satisfacator, sistemul electric lasa de dorit in multe privinte.
In ultimele luni nu numai ca au avut loc pene de curent datorate caldurii excesive din vara, dar urmarile uraganului Rita s-au facut simtite in toata zona.
Casa Alba a sugerat o politica a energiei care sustine construirea a 1.300-1.900 de centrale electrice in urmatorii 20 de ani.
Costurile imbunatatirilor la scara larga sunt enorme, dar Roth (a carui organizatie ar avea clar de castigat de pe urma unor contracte de infrastructura) atrage atentia asupra pierderilor in cazul in care nu se ia nicio masura: "Consider ca 160 de miliarde de dolari pe an este o investitie rezonabila, avand in vedere cati oameni pot fi raniti de prabusirea infrastructurii in orice moment sau loc".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
