Rusia a invadat Ucraina în 2014 în plină criză economică. Standardele de viaţă au continuat să scadă de atunci. Însă situaţia de dinainte de invazie, cu rubla şubredă, inflaţie puternică, mâncare scumpă, o economie dependentă de exportul de materii prime, neîncredere în autoritate şi un stat capturat de oligarhi şi de apropiaţii Kremlinului, este rezultatul construcţiei economice şi statale la care chiar Vladimir Putin a participat.
Liderul de la Moscova le-a oferit ruşilor de-a lungul timpului cadouri teritoriale, Crimeea, o peninsulă anexată de la Ucraina, fiind mulţi ani cel mai preţios. Deşi după conflictul din 2014 aceste teritorii s-au confruntat cu o criză de apă dulce, vilele oligarhilor n-au întârziat să apară acolo.
Rusia are Mediterana ei acum. Alte cadouri au fost diferite zone fierbinţi din Caucaz şi părţi din estul Ucrainei controlate de forţe separatiste proruse. Anexarea Crimeei a continuat să ardă bani. Economistul Serghei Aleksaşenko estimează că până în 2019 costurile ambiţiilor teritoriale ale lui Putin s-au ridicat la 160 de dolari pentru fiecare cetăţean al Rusiei, bărbat, femeie sau copil. Altfel calculat, preţul înseamnă de 357 de ori bugetul Academiei Ruse pentru ştiinţe.
Până în 2019, spune Aleksaşenko, cei mai mulţi ruşi nu păreau să simtă că anexarea Crimeei le afectează calitatea vieţii. Dar de atunci în Rusia s-a instalat o criză economică. Iar în Crimeea, Putin nu a reuşit să construiască tot ce şi-a propus. Cuceriri mai mari ar fi şi mai costisitoare. La costurile plătite voluntar de Moscova se adaugă şi cele provocate de Occident prin sancţiunile economice impuse Rusiei după agresiunile din 2014 din Ucraina. Aceste sacţiuni au avut pentru companiile ruseşti un preţ echivalent cu 4,2% din PIB-ul ţării, potrivit unui studiu realizat de Daniel Ahn şi Rodney Ludema, foşti economişti la Departamentul de Stat al SUA.
Marile companii din Rusia au adesea la conducere personaje din anturajul lui Putin sau apropiate Kremlinului. În total, costul primului val de agresiuni s-ar ridica la 8% din PIB. Alţii, cum ar fi analiştii din Ucraina, văd aceste pierderi ca fiind mult-mult mai mici. Ucraina a cerut sancţiuni mai puternice, dar le-a obţinut abia după ce a fost invadată de Rusia.
Occidentul încearcă acum să-l descurajeze pe Putin cu lovituri economice şi financiare fără precedent.
În 2019, Putin a sărbătorit 20 de ani în rolul de conducător al Rusiei. The Moscow Times a făcut atunci un parcurs al economiei ruse în aceste două decenii. Putin a preluat o economie în criză profundă, sfărâmată de destrămarea URSS, de un default de 40 de miliarde de dolari şi de colapsul sistemului bancar. Recesiunea măcina ţara timp de un deceniu, iar criza era agravată de prăbuşirea preţurilor petrolului pe pieţele internaţionale. Însă norocul i-a surâs rapid lui Putin. Din 2000 preţurile petrolului au început să urce, de la 10 dolari pe baril ajungând în zece ani la 150 de dolari barilul. Revărsarea unui ocean de petrodolari a făcut reconstrucţia Rusiei o sarcină mai uşoară.
Putin este responsabil pentru prima încercare mai serioasă de a reforma economia. Însă eforturile în acest sens au fost întrerupte de criza globală din 2008, iar reformele planificate n-au progresat decât cu 30%. Progresul era vizibil, totuşi, deşi a fost încetinit şi de furt sau corupţie. Rusia ajunsese cea mai bogată ţară din Comunitatea Statelor Independente. În 10 ani, din 1999 şi până în 2008, PIB-ul nominal a crescut cu 94%, iar PIB per capita s-a dublat. Valoarea economiei a decolat de la 210 miliarde dolari în 1999 pentru a ajunge la cota cea mai de sus, de 1.800 de miliarde dolari, în 2008. Ponderea economiei ruse în economia mondială crescuse de la 2% la 4%. Criza din 2008 a fost un moment crucial. Economia n-a mai reuşit să avanseze. Problemele s-au acutizat odată cu prăbuşirea preţurilor petrolului, în 2014. Atunci, în plină criză, Putin a decis să invadeze Ucraina. Au urmat sancţiunile economice şi financiare occidentale. Acestea şi turbulenţele mondiale au împins economia înapoi la 1.200 miliarde dolari în 2019. Criza provocată de pandemie a tras economia în jos şi mai mult. Ca pondere în PIB-ul mondial, Rusia s-a întors de unde a plecat în 1999. Acum, ruşii se confruntă cu spectrul nu al inflaţiei, ci al hiperinflaţiei. Înainte de invazie, când totul se scumpea, inclusiv mâncarea, deşi Rusia este o ţară agricolă, creşterea medie a preţurilor depăşea 8%. Războiul va face acest număr ridicol de mic.
Marile companii din Rusia au adesea la conducere personaje din anturajul lui Putin sau apropiate Kremlinului. În total, costul primului val de agresiuni s-ar ridica la 8% din PIB. Occidentul încearcă acum să-l descurajeze pe Putin cu lovituri economice şi financiare fără precedent.
