Noi studii efectuate arată că nu genetica este de vină pentru oamenii care au o predispoziţie de comite crime, ci mai degrabă evoluţia. Cercetătorii spanioli au descoperit că tendinţa de a ucide membri ai aceleaşi specii este întâlnită mai ales printre primate, estimând că aproape 2% din decesele umane au fost cauzate de astfel de predispoziţii „ucigaşe”, scrie The Guardian.
„Cu alte cuvinte, oamenii sunt cei care au dezvoltat moduri în care pot rezolva problemele prin violenţă”, spune Mark Pagel, profesor de biologie la University of Reading.
Desigur, impactul societăţii poate modifica într-o proporţie destul de mare gradul de agresivitate al oamenilor, iar numărul deceselor cauzate de crime a fluctuat de-a lungul istoriei.
„Violenţa letală face parte din evoluţia noastră, însă nu este scrisă în genele noastre”, spune Jose Maria Gomez, unul dintre autorii studiului din Spania. „Cel puţin într-o anumită măsură, felul în care oamenii se organizează în societate influenţează comportamentul violent”.
Un profesor de psihologie de la Harvard susţinea că violenţa letală este o „condiţie normală”, însă crimele au scăzut pe măsură ce au luat naştere societăţilor moderne, care sunt guvernate de legi, iar noul studiu nu face decât să extindă dezbaterea pe acest subiect.
Astfel, cercetătorii spanioli s-au concentrate pe felul în care diferite mamifere ucid membri ai aceleiaşi specii. Pentru a face acest lucru, au analizat mai mult de 1,020 de specii, precum şi 600 de populaţii umane, găsind resturi umane din Epoca de piatră.
Echipa de cercetători a anlizat numărul deceselor provocate de violenţă între mamiferele aceleiaşi specii, iar concluziile au arătat că violenţa letală este mai des întâlnită la anumite mamifere, cum ar fi primatele, decât la altele, precum lilieci sau balene şi, de asemenea, este întâlnită mai des la mamifere care trăiesc alături de alţi membri, decât singure.
Astfel, cercetătorii au descoperit că un deces din 300 a fost cauzat de violenţă între membrii aceleiaşi specii. Însă, în ce priveşte strămoşţii primatelor, numărul este semnificativ mai mare.
Un procent de 1,8% dintre decese a fost cauzat de violenţă printre strămoşii maimuţelor şi aproape 2% dintre acestea a fost înregistrat la primii oameni.
„Nu putem spune că 2% dintre decesele cauzate de violenţă au avut loc pe fondul unor factori genetici”, spune Gomez. „Noi nu moştenim decât genele de la strămoşii noştri, ci şi condiţiile sociale. Acestea sunt cele care care influenţează violenţa care face oamenii să se ucidă între ei de-a lungul evoluţiei”.
Profesorul Pagel crede că felul în care ne adaptăm în mediul în care trăim joacă un rol important. „Dacă pui un mamifer într-un anumit mediu, el va evolua în funcţie de tendinţe genetice care îi permit să facă faţă acelui mediu. Acesta este un motiv bun pentru a crede că avem o tendinţă genetică de a rezolva problemele prin violenţă”.
Studiul a mai arătat, de asemenea, că numărul crimelor cauzate de violenţă a depins de perioadele istorice, astfel nivelul violenţei care care face oamenii să se ucidă între ei a fluctuat de-a lungul timpului. De exemplu, în ultimii 500-800 de ani crimele au fost mai numeroase, în timp ce în vremurile contemporane procentul a fost sub 2.„Diferitele momente istorice au înregistrat diferite niveluri de violenţă letală”, spunea Gomez.
Aceste concluzii au fost contrazise de un profesor de la Unviersitatea din Alabama. „Gomez şi ceilalţi cercetători care au arătat numărul mare de decese cauzate de violenţă în preistorie exagerează. Dimpotrivă, descoperirile arată că mediul social este extrem de important în acest comportament violent”, spunea el.
Pe de cealaltă parte, Maria Gomez susţine că studiul efectuat subliniază controlul pe care îl au oamenii asupra vieţii lor. „Mesajul principal al studiului nostru este că nu contează cât de violenţi sau cât de paşnici suntem la origine, putem modela nivelul violenţei interumane prin schimbarea mediului nostru social. Putem construi o societate mai paşnică, dacă ne dorim”.
