Mai întâi Venezuela, apoi Iran, cu Europa prinsă la mijloc. SUA nu doar că deviază pe alte cursuri fluxurile globale de petrol şi gaze, ci şi creează un nou echilibru al puterii energetice. Ce pot face statele est-europene este să-şi creeze propriile echilibre regionale cu posibilităţile şi resursele pe care le au. Aşa fac de ceva vreme Ungaria şi Polonia.
Grupul maghiar de petrol şi rafinare MOL a anunţat că rafinăria pe care o are în Croaţia poate produce cu 30% mai multă motorină în urma unei investiţii de aproape 700 de milioane de euro făcută prin intermediul subsidiarei locale INA. Unitatea va putea produce la capacitate maximă anul viitor. Rafinăria Rijeka este singura a Croaţiei. A intrat în portofoliul MOL în 2008, când compania maghiară a preluat controlul şi managementul INA. A fost o aventură cu peripeţii şi încă mai este.
Însă MOL deţine şi singura rafinărie din Slovacia, Slovnaft, şi, bineînţeles, singura rafinărie din Ungaria. De asemenea, este pe cale să achiziţioneze o participaţie majoritară la singura rafinărie de petrol a Serbiei, cea de la Pancevo, prin intrarea în acţionariatul companiei sârbe NIS, care are mari probleme cu americanii din cauza proprietarului rus Gazprom. Despre importanţa acestei reţele regionale de rafinării a vorbit Krisztián Pulay, unul din executivii de la MOL.
În primul rând este vorba de cooperarea între rafinării, scrie Hungary Today. Astfel, se creează posibilitatea unor achiziţii comune, coordonate şi flexibile şi coordonare la depozitarea produselor. În plus, o astfel de reţea creează avantajul operării în diferite configuraţii. Spre exemplu, rafinăria Rijeka nu are nevoie de petrol rusesc, ceea ce nu se poate spune despre rafinăria pe care MOL o are în Ungaria.
Deoarece nu mai primeşte petrol rusesc prin conducta Drujba şi are probleme diplomatice cu Croaţia, o poartă de acces la Marea Mediterană, Ungaria se loveşte în prezent de teama în creştere că ţara rămâne fără carburanţi. Va aduce MOL în Ungaria carburanţi produşi la Rijeka? În declaraţiile oficialilor maghiari şi croaţi prezenţi la ceremonia prin care a fost marcată finalizarea investiţiei s-a pus accentul pe importanţa acesteia pentru Croaţia şi pentru securitatea energetică regională.
„Am finalizat faza de construcţie a celui mai mare proiect de investiţii industrial din istoria INA şi a Croaţiei. Însă munca este abia la început. Piaţa globală a energiei este fragilă, aşa că trebuie să facem tot posibilul să asigurăm o productivitate ridicată şi să facem din Rijeka una dintre cele mai eficiente rafinării din Europa. Interesul nostru este clar: vrem o INA puternică. Iar o INA puternică înseamnă o Croaţie puternică, o sursă de energie mai sigură în regiune, un MOL mai puternic“, a spus József Molnár, CEO al companiei maghiare. Investiţia permite rafinăriei să livreze produse cu valoare mai mare, cum este motorina, de importanţă capitală pentru o economie. Creşterea eficienţei permite reducerea nevoii de importuri a INA şi implicit a Croaţiei.
Această ţară nu importă în prezent benzină şi de acum încolo va achiziţiona motorină din import în cantităţi minime, a explicat unul din directorii INA. La fel de important, modernizarea permite rafinăriei să proceseze mai multe tipuri de petrol. Rijeka foloseşte deocamdată ţiţei din Africa de Vest şi Orientul Mijlociu, iar înainte ca Occidentul să sancţioneze Rusia procesa şi petrol rusesc.
Investiţia este importantă şi datorită faptului că piaţa carburanţilor din Croaţia se extinde de la an la an, în parte datorită turismului. Pentru MOL, importanţa modernizării Rijeka este cu atât mai mare cu cât rafinăriile sale din Slovacia şi Ungaria încă au ca sursă principală de petrol Rusia, deşi tehnologia de rafinare este mai flexibilă decât înainte de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei. UE permite procesarea petrolului rusesc, dar nu şi exportul de produse obţinute din acesta.
La Polonia, în vremuri în care preţurile energiei creează din nou panică în toată Europa, de remarcat este achiziţionarea de către PGE, unul din coloşii de energie din această ţară, a unui parc eolian la Marea Baltică de la o companie din Germania. Este proiectul de 350 MW FEW Baltyk II, iar vânzătorul este RWE. Manevra va permite PGE să-şi extindă un proiect de energie eoliană propriu, Baltica 9. Complexul eolian rezultat va avea o capacitate cumulată de 1.325 MW. Spre comparaţie, capacitatea totală din Polonia se situa la 10.550 MW anul trecut.
Turbinele eoliene sunt preferatele Poloniei în ceea ce priveşte energia verde. Marea Baltică nu duce lipsă de vânt, iar Polonia dezvoltă acolo unele dintre cele mai ambiţioase proiecte de energie eoliană offshore din Europa. Efortul ţine şi de diversificare. Tot pentru diversificare, şi pentru a scăpa de dependenţa de gazele ruse, de care Ungaria nu a scăpat, Polonia şi-a construit un gazoduct până în mările Norvegiei, de unde Orlen extrage gaze. Compania deţine, exploatează, dezvoltă sau are interese la aproape 30 de câmpuri de gaze de acolo.
Companiile poloneze operează în regiune din 2007, însă o expansiune semnificativă se observă din 2023, adică după criza energiei din Europa. Altfel, Polonia are două rafinării de petrol, ale Orlen. Cu toate acestea, ţara importă masiv motorină din Arabia Saudită, adică din zona Golfului Persic. PGE şi Orlen sunt companii de stat.
Cât de periculoasă este dependenţa de o singură sursă de energie o arată zilele acestea Pakistan. Ţara are propriile rafinării, dar îşi importă 90% din petrolul folosit din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi alte ţări din Golf.
În contextul războiului din regiune, guvernul pakistanez a anunţat măsuri dure de reducere a cheltuielilor şi consumului de energie precum închiderea şcolilor, diminuarea salariilor funcţionarilor publici şi angajaţilor din serviciile de stat, scăderea programului de lucru la stat la patru zile, muncă de acasă, cursuri online şi înjumătăţirea alocaţiilor pentru carburanţi pentru vehiculele oficiale.
