Uniper, companie germană, a fost până în 2022 cel mai mare cumpărător de gaze naturale ruseşti din Uniunea Europeană. Era pe vremea când Germania, cea mai mare economie a Europei, era cel mai mare consumator de gaze ruseşti. Apoi a venit o criză de energie, Moscova jucând rolul principal, armata rusă a invadat Ucraina, şi Berlinul a hotărât să renunţe la gazele importate ieftin de la ţara invadatoare.
Uniper a ajuns în pragul falimentului şi a trebuit salvată de stat prin naţionalizare. Economia germană în sine a ajuns la un punct de răscruce. Rusia nu mai este cel mai mare furnizor de gaze al Germaniei, locul fiind luat de surse dintre cele mai diverse, cum ar fi Norvegia şi Qatar, cu GNL. Uniper cumpără gaze şi din Azerbaidjan, însă acestea nu ajung în Germania, ci în Italia, unde compania are o centrală pe gaze care produce energie electrică. Uniper s-ar putea să cumpere şi gaze româneşti extrase din Marea Neagră.
Astfel, Germania pare că reuşeşte să se îndepărteze de gazele ruse. Aceasta la prima vedere. Dacă Germania mai importă totuşi gaze ruse nu pot ştii decât cei care iau decizii la cel mai înalt nivel. Unele din afacerile cu combustibil ale ţării sunt învăluite în mister şi îngropate în secrete, după cum arată o analiză a Deutsche Welle.
Aprovizionarea Germaniei cu gaze ruseşti a ajuns din nou în centrul atenţiei după ce Financial Times a scris că a văzut un document din partea ministerului german al economiei datat 6 noiembrie în care instituţia „instruieşte“ Deutsche Energy Terminal (DET) „să nu accepte nicio livrare de GNL ruseşti“. Ziarul arată că ministerul şi-a justificat ordinul emis prin protejarea „intereselor publice prioritare“ ale ţării, adăugând că, dacă DET ar permite ca această livrare să meargă înainte, „terminalul de GNL ar sfida tocmai motivul pentru care a fost înfiinţat în primul rând — să facă Germania şi UE independente de gazul rusesc“.
Pe 14 noiembrie, agenţia de presă Reuters a scris, citând surse din industrie, că Germania a refuzat într-adevăr să permită descărcarea transportului rusesc de GNL la terminalul Brunsbüttel. DET este o companie de stat care operează patru terminale germane de GNL pe coasta Mării Nordului - Brunsbüttel, Wilhelmshaven I şi II şi Stade, care sunt esenţiale pentru asigurarea aprovizionării cu gaz a Germaniei.
La întrebarea adresată de DW dacă DET a primit o astfel de instrucţiune, compania a răspuns printr-o declaraţie trimisă prin e-mail: „Din motive legale, nu putem oferi informaţii despre contractele cu terţi“.
Faptul că ministerul a considerat necesară emiterea unui astfel de ordin ridică mai multe întrebări. În primul rând, au fost descărcate GNL ruse în Germania în ciuda boicotului european? Şi în al doilea rând, chiar există astfel de instrucţiuni?
Ministerul german al economiei a emis o declaraţie în care spune că „nu va comenta niciun document care s-a „scurs“ în presă.
Agenţia responsabilă pentru reţeaua de gazoducte a Germaniei a refuzat să comenteze. Potrivit purtătorului de cuvânt al acesteia, Nadia Affani, agenţia „nu poate oferi informaţii despre nicio instrucţiune dată de ministerul afacerilor economice către DET“. Dacă GNL ruseşti au trecut prin conductele germane, combustibilul trebuie să fi fost comandat şi cumpărat de cineva.
Se speculează că acest lucru s-a întâmplat prin intermediul unei companii numite SEFE Energy GmbH - un importator de stat de gaze cunoscut anterior ca Wingas, cu sediul în Kassel.
Fondată în 1993 ca un joint-venture germano-rus, firma a fost vândută gigantului energetic rus Gazprom în octombrie 2015. După ce Rusia a invadat Ucraina, compania a fost naţionalizată, din 2022 statul german fiind singurul proprietar. Momentan, nu există dovezi clare că SEFE a cumpărat transportul rusesc de GNL.
O altă posibilitate, care ar putea explica şi instrucţiunile ministerului german către DET, implică posibile tranzacţii de tranzit al GNL ruse către alte state din UE. Se poate ca gazul rusesc să fi fost descărcat la terminalele germane şi apoi trimis în alte ţări europene. FT a scris în articolul său că, în timp ce SUA şi Marea Britanie au interzis GNL ruseşti, „UE a continuat să importe combustibil“, Belgia, Spania şi Franţa, de exemplu, având contracte pe termen lung cu Rusia în acest sens.
Purtătoarea de cuvânt a Agenţiei Federale pentru Reţea nu a exclus un posibil transfer de gaze prin reţelele germane, spunând că este „posibil ca moleculele de gaz rusesc să curgă în sau prin Germania“ ca ţară de tranzit. „Agenţia Federală pentru Reţea nu urmăreşte dacă importatorii germani cumpără direct GNL ruse. Agenţia nu colectează date de import din ţările vecine“.
Pentru Ministerul Economiei, în schimb, rămâne „foarte de clar“ că ţara „nu primeşte gaz rusesc“ şi că orice astfel de transporturi pentru alţii „nu trebuie să se facă prin terminalele germane de GNL“, a declarat ministerul pentru DW într-un comunicat.
Confuzia cu privire la importurile germane de GNL din Rusia este încă o piesă în puzzle-ul sancţiunilor UE împotriva Moscovei.
Zukunft Gas (Viitorul gazelor), un grup de lobby cu sediul la Bruxelles pentru industria germană de gaze, spune că GNL ruseşti încă reprezentau 16% din totalul importurilor de GNL ale blocului comunitar în octombrie, citând date recente compilate de think tank-ul Bruegel din Bruxelles.
Purtătorul de cuvânt al lui Zukunft Gas, Charlie Grüneberg, a declarat pentru DW că tranzitul gazului rusesc prin terminalele UE se va încheia probabil în martie 2025, în baza unui nou pachet de sancţiuni UE împotriva Rusiei – cel de-al 14-lea – convenit în iulie anul trecut.
Până acum, rămâne neclar dacă terminalele de GNL din porturile germane au acceptat transporturi de gaz rusesc, în ciuda interdicţiei de import. Aceste terminale sunt ceva nou în sectorul energetic german, fiind construite sau achiziţionate abia după ce Rusia a invadat Ucraina. Uniper a lansat operaţiunile la primul terminal plutitor, Wilhelmshaven 1 de la Marea Nordului, în 2022.
Anul trecut, importurile de gaze ale Germaniei s-au redus cu 11%, în timp ce exporturile s-au înjumătăţit. Norvegia a fost cel mai mare furnizor, cu o cotă de 48%, urmând Olanda, cu 25%, şi Belgia, cu 18%. GNL importate prin terminalele germane au reprezentat doar 8% din importurile totale. Cele mai multe dintre exporturile germane de gaze s-au dus către Olanda (34%), Cehia (33%) şi Austria (14%), arată datele Agenţiei pentru Reţea.
