„La fel de blândă şi de aromată ca vinul de Tokaji.“ Cu aceste cuvinte a descris preşedintele chinez Xi Jinping prietenia dintre China şi Ungaria. În cifre, această prietenie poate să însemne investiţii chinezeşti de aproape 18 miliarde euro şi 30.000 de locuri de muncă noi. De doi ani Ungaria este principala destinaţie din UE pentru investiţiile companiilor din China. De asemenea, Temu şi Alixepress au făcut din aeroportul Budapestei principalul centru de distribuţie regional.
Dar diplomatic, prietenia chino-maghiară poate însemna şi probleme. China nu este privită cu ochi buni de Comisia Europeană, care caută să aducă businessul european la distanţă sigură de influenţa şi şocurile care pot veni din China. Nici noul cancelar german Friedrich Merz nu s-a arătat prea prietenos cu Beijingul şi cu companiile chinezeşti.
Germania are experienţa preluării producătorului de roboţi industriali Kuka, o companie-trofeu pentru tehnologia dezvoltată, de către gigantul chinez de electrocasnice Midea Group. Chinezii au promis că producţia va rămâne în Germania şi că nu vor renunţa la personalul de acolo. În prezent, Kuka aproape că nu mai este companie germană, iar noii patroni chinezi au restructurat personalul din Germania.
Apoi, mai este războiul tehnologic şi pentru influenţă geopolitică dintre SUA şi China, în care ţările partenere sunt puse adesea să aleagă între cei doi combatanţi. Administraţia fostului preşedinte american Joe Biden îi reproşa legăturile cu China Ungariei premierului Viktor Orban. Actuala administraţie, a preşedintelui Donald Trump, pare că trece cu vederea, însă Ungaria lui Orban nu se poate culca pe o ureche.
Nici economii mai mari nu au linişte. Un exemplu este Italia. Premierul ţării, Giorgia Meloni, are imaginea unui lider care are acces la Trump şi care este în relaţii mai mult decât bune cu acesta. Pentru a păstra relaţia, Meloni şi guvernul ei intenţionează să diminueze participaţiile investitorilor chinezi la companiile mari italiene. Potrivit Bloomberg, această nouă politică afectează atât companiile controlate de stat, cât şi pe cele private, considerate strategice. Pirelli ar fi cel mai bun exemplu. Compania chinezească de stat Sinochem deţine o participaţie de 37% la companie. Producătorul de anvelope s-a confruntat cu critici în SUA din cauza proprietarilor chinezi, vehiculându-se chiar şi ideea restricţionării vânzărilor pe piaţa americană.
Prin noua politică, influenţa investitorilor străini va fi limitată. Sinochem asigură că Pirelli este o investiţie pe termen lung. Cu toate acestea, guvernul de la Roma caută modalităţi de a-i convinge pe investitorii asiatici să vândă. Guvernul Meloni poate utiliza un instrument legislativ numit „regula forţei de aur“, care-i permite statului să impună protecţie specială pentru infrastructura esenţială şi pentru companii. Instrumentul a mai fost folosit în 2023 pentru limitarea influenţei Sinochem asupra Pirelli. Dar relaţiile Italiei cu China nu au fost dintotdeauna aşa. Investitorii chinezi au fost bine primiţi după criza financiară din 2008.
Italia a făcut parte până în decembrie 2023 din Iniţiativa Belt & Road, proiectul de suflet al preşedintelui chinez Xi Jinping de extindere a influenţei economice şi politice a Chinei în lume. Italia a fost, de altfel, singura dintre economiile mari vest-europene care a aderat la Belt & Road. Se spune că retragerea s-a făcut la presiunile SUA. Însă acum, prietenia lui Meloni cu Trump are prioritate. Iar sarcina păstrării legăturii cu China i-a revenit preşedintelui italian Sergio Mattarella.
„După alegerea lui Trump în SUA şi de când a apărut imprevizibilitatea în relaţiile transatlantice, multe capitale ale UE au început să regândească rolul Chinei ca partener comercial“, a declarat Beniamino Irdi, fost oficial guvernamental şi director al firmei italiene de consultanţă în risc politic Highground, citat de Handelsblatt. Investitorii chinezi se retrag şi din operatorul italian de reţea de electricitate CPT Reti. O unitate a State Grid Corporation of China deţine 35% din companie şi are doi membrii în consiliul de administraţie.
Chinezii se retrag şi din Ansaldo Energia, unul dintre cele mai mari grupuri de centrale electrice din lume. Shanghai Electric şi-a redus participaţia la companie de la 40% la 0,5%. Dar chiar şi această mică participaţie înseamnă că firma nu poate participa la anumite licitaţii din SUA. Investitorii chinezi sunt activi în prezent în aproximativ 700 de companii italiene. Atenţia guvernului însă, este concentrată în principal asupra marilor corporaţii din sectoare strategice precum energia, transporturile, tehnologia şi finanţele. Unele ţări europene au devenit mai prudente cu investiţiile chinezeşti. Germania verifică dacă nu cumva încercarea gigantului chinez de comerţ electronic JD.com de a prelua retailerul de electronice Ceconomy, părintele lanţurilor de magazine MediaMarkt şi Saturn, prezintă riscuri pentru securitatea ţării.
În urmă cu câţiva ani, guvernul de la Berlin a îngreunat din motive de siguranţă eforturile transportatorului naval chinez COSCO, companie de stat, de a prelua o participaţie la portul Hamburg. Rezultatul a fost că COSCO n-a putut cumpăra decât o participaţie măruntă. Altfel, companiile germane şi Germania au deja o tradiţie în a face afaceri cu China.
Doar în landul Bavaria au operaţiuni peste 500 de companii chinezeşti. Iar în China au activitate mai mult de 2.000 de firme bavareze. În Franţa, guvernul, aflat sub presiuni uriaşe de a reduce datoria ţării, dar şi în conflict cu Washingtonul din cauza taxelor vamale ale SUA, s-a arătat săptămâna trecută mai deschis către investiţiile chinezeşti.
În ceea ce priveşte ţările din Europa de Est, 2024 a fost al doilea an la rând în care Ungaria a fost campion european la investiţii chinezeşti, atrăgând o cotă de 31%, mai mare decât Germania şi Franţa la un loc, arată calculele Rhodium Group. În regiune, Polonia s-a plasat pe locul 2. Pe de altă parte, guvernul polonez este printre cele mai hotărâte în priviţa limitării accesului la piaţa UE pentru retailerii chinezi online.
