Business Internaţional

Investitorii activişti, pacoste sau binecuvântare pentru companiile americane?

Foto: Shutterstock

Foto: Shutterstock

Autor: CătăIina Apostoiu

07.10.2015, 00:06 401

Ascensiunea investitorilor activişti iscă dezbateri aprinse pe pieţe, în sălile de consiliu ale companiilor şi chiar şi în campania prezidenţială din SUA. Întrebarea: sunt acţionarii activişti buni sau răi pentru business?

The Wall Street Journal a încercat să găsească un răspuns analizând ce se întâmplă cu marile companii americane după sosirea unui investitor activist. Concluzia: implicarea unui astfel de investitor duce adesea la îmbunătăţirea rezultatelor operaţionale ale unei companii, dar aproape la fel de des acest lucru nu se întâmplă.

Activitatea investitorilor activişti s-a intensificat în ultimii ani, nume ca Nelson Peltz, William Ackmann şi Daniel Loeb achiziţionând participaţii în unele dintre cele mai mari companii americane, pre­cum P&G, Yahoo şi Apple şi făcând presiuni pentru schim­bări de la răscumpărări de acţiuni la divizări.

Analiza realizată de WSJ susţine concluzia din ce în ce mai populară că cea mai bună reacţie a compa­niilor în faţa activismului nu este ca boardul sau CEO-ul să evite un activist sau să cedeze complet în faţa oricăror cereri. În schimb, companiile ar trebui să analizeze fiecare propunere şi experienţa activistului care o face, spun unii consultanţi.

Analiza arată că sunt şanse mai mari ca acţiunile companiilor în care se implică un investitor activist să înre­gistreze performanţe peste cele ale companiilor din aceeaşi industrie. Însă diferenţa nu este mare. În acelaşi timp, com­paniile incluse în analiză au avut performanţe uşor mai slabe decât companiile din aceeaşi industrie din punctul de vedere al creşterii câştigurilor şi le-au depăşit uşor la marje de profit.

Deşi s-a scris mult cu privire la intensificarea activităţii in­vestitorilor activişti, efectul pe termen lung al acestei tendinţe asupra companiilor este în continuare insuficient înţeles şi intens contestat. Unii susţin că activiştii au un efect pozitiv asupra liderilor companiilor, făcându-i mai responsabili pentru deciziile şi cheltuielile pe care le fac.

Alţii spun că activiştii îi fac pe executivi să ia decizii mai puţin înţelepte. Alşii spun că efectul depinde de la caz la caz, opinie susţinută de datele WSJ.

Chiar şi cei din tabere opuse au sugerat recent că adevărul se află undeva la mijloc.

Laurence Fink, CEO al celui mai mare manager de fonduri din lume BlackRock, argumentează că mişcările pe termen scurt adesea asociate cu activiştii pun în pericol economia, deşi acesta spune că activitatea activiştilor nu este în totalitate dăunătoare din perspective evoluţiei companiilor.

Hillary Clinton s-a angajat să introducă o serie de reforme fiscal adresate activiştilor “hit-and-run”.

Chiar şi investitorii activişti spun că nu toate campaniile sunt benefice pentru companii.

În general, relevă datele WSJ, cea mai bună şansă pe care un activist o are de a genera performanţe superioare la companiile mari este legată de obţinerea unei poziţii în cadrul boardului companiilor respective.

Totuşi, influenţa în interiorul boardului nu asigură neapărat o creştere a acţiunilor.

Din ce în ce mai puţini activişti par acum preocupaţi de una dintre cele mai comune cerinţe a activiştilor, cea privitoare la răscumpărările de acţiuni.

Mesajul: Dacă ţinteşti o companie mare, trebuie să fii mai creativ, să treci dincolo de o astfel de cerinţă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO