Dacă Rusia-China ar fi considerată o axă a răului în opoziţie cu ordinea occidentală, Iranul ar fi la mijloc. O criză multiplă, economică, de apă, de energie şi valutară şi revolte fără precedent fac ca Iranul să fie veriga cea mai slabă. Cum s-a ajuns aici?
Iranul are un program de rachete balistice, are propriii sateliţi în spaţiu şi are în teste vehicule pentru lansări pe orbita Pământului. Este furnizor de drone pentru Rusia în războiul acesteia contra Ucrainei. Tot mai sus zboară şi preţurile alimentelor şi ale altor bunuri necesare vieţii zilnice, propulsate de prăbuşirea necontrolată a monedei naţionale iraniene. Produse alimentare de bază au devenit inaccesibile pentru o bună parte din populaţie. Nu ajută nici agricultura, uscată de seceta din ultimii ani. Deşi este o ţară exportatoare de petrol, Iranul se confruntă şi cu penurii de electricitate şi carburanţi, ceea ce ţine pe loc industria.
Primii care au reacţionat au fost brutarii, în vară, după ce preţurile pâinii în unele locuri aproape că s-au dublat într-un an din cauza inflaţiei şi deoarece guvernul a transferat la guvernatorii provinciali puterea de a stabili preţurile, iar subvenţiile pentru făina brutăriilor au fost reduse. Din partea guvernului central rămas fără resurse financiare au fost eforturi de descentralizare. Acestea au contrubuit la scumpirea pâinii cu 30-50%. Pâinea este un aliment de bază tradiţional pentru milioane de familii iraniene. Poliţia a spart protestele de amploare naţională ale brutarilor, care avertizau că măsurile luate de guvern nu reflectă costurile lor reale şi îi aduc pe mulţi dintre ei în faliment. În decembrie au urmat demonstraţiile de pe străzile capitalei Teheran ale proprietarilor de magazine şi ale comercianţilor. Neliniştea s-a răspândit şi s-a transformat într-o mişcare de protest amplă. În oraşele mari, studenţii, muncitorii şi alte grupuri sociale au cerut îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi sfârşitul sistemului de conducere religios care-l are în frunte pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, după cum scrie Bloomberg.
Luna aceasta, guvernul a anunţat că din cauza retragerii subvenţiilor unele alimente se vor scumpi cu 20-30% în următoarele săptămâni. Cele mai mari majorări de preţuri vor fi la carne de pui, ouă şi ulei de gătit, se arată pe site-uri străine care informează în limba engleză despre ce se întâmplă în Iran. Aceste „reforme“ sunt însoţite de creşterea salariilor cu 43%, un procent mai mare decât cel de 20% propus iniţial, şi de reducerea TVA de la 12% la 10%.
Dar preţurile alimentelor s-au triplat în ultimii patru ani în condiţiile în care rialul, moneda naţională, şi-a pierdut în această perioadă trei sferturi din valoare. Revoltele fac ca prăbuşirea să continue. Moneda bate record negativ după record. Legătura dintre inflaţia la alimente, care la unele produse a atins în decembrie anul trecut 75% în ritm anual (şi la medicamente creşterile de preţuri sunt de două cifre), şi deprecierea monedei este faptul că Iranul îşi acoperă de obicei în jur de 30% din consum din importuri. În ultima vreme, din cauza secetei persistente şi a penuriei de apă, cota s-ar putea să fi crescut. Rialul este sub presiune de ani de zile din cauza sancţiunilor aplicate de statele occidentale şi a lipsei de încredere în economie. În 2025, moneda s-a depreciat cu 45% faţă de dolar, la acest lucru contribuind faptul că iranienii au căutat să-şi protejeze economiile convertindu-le în monedă străină, cumpărând aur sau proprietăţi.
Ca economie exportatoare de petrol, Iranul suferă şi din cauza scăderii preţurilor ţiţeiului. Brentul, referinţa pentru piaţa internaţională, s-a ieftinit cu 18% anul trecut, la un nivel de aproape trei ori mai mic decât cel care ar aduce bugetul Iranului la echilibru. Ţinând cont că Iranul nu poate exporta oricui, fiind sub sancţiuni, şi că din cauza aceasta trebuie să ofere reduceri de preţ clienţilor, şocul ieftinirii este mult mai mare. Principalul cumpărător pentru ţiţeiul iranian este China. Criza valutară este exacerbată de mecanismele prin care moneda naţională este ancorată la diferite cursuri de schimb valutar la care guvernul subvenţionează importurile anumitor produse pentru anumite companii şi agenţii. Acest sistem a alimentat corupţia. Guvernul retrage acum o parte din subvenţii.
Toate acestea au dus la cele mai ample proteste antiguvernamentale din ultimii ani. Sunt revolte în peste 50 de oraşe şi localităţi şi în majoritatea provinciilor. Fiind o ţară închisă, este greu de aflat cu precizie ce se întâmplă acolo, însă sunt indicii că protestatarii au preluat controlul total sau parţial în câteva oraşe şi că forţele de ordine au trecut de partea demonstranţilor. Forţele guvernamentale au răspuns cu violenţă, inclusiv cu focuri de arme. Mii de oameni au fost arestaţi. Opoziţia îndeamnă la greve. Protestele sunt de câteva zile adevărate „câmpuri de luptă“, arată The Guardian. Ciocniri emblematice între demonstranţi şi forţele guvernamentale au avut loc în celebrul Bazar Mare din Teheran.
