Iranul este din unele puncte de vedere o economie mai complexă decât unele economii mari europene. Iranul lansează propriile nave spaţiale, are sateliţi pe orbită, are o industrie nucleară, produce de la drone la rachete hipersonice de război şi se regăseşte în top 20 mondial al constructorilor de maşini.
Este una dintre ţările cele mai bogate în petrol, gaze naturale şi, dacă ar fi crezute anunţurile făcute recent de conducători, în litiu din lume. Are chiar şi un cotidian de afaceri în engleză, Financial Tribune. Şi totuşi, în ultimii ani economia a fost slăbită de penurii de gaze şi întreruperi de curent. Aceasta deşi Iranul aste pe locul doi în lume la rezerve dovedite de gaze – şi pe locul trei la rezerve de petrol.
Managementul defectuos şi priorităţile guvernului au făcut din sectorul energiei un punct de vulnerabilitate ridicată. De aceea nu trebuie să mire că în noul episod de război dintre Israel şi Iran armata israeliană distruge sistematic infrastructura energetică a ţării.
Economia iraniană are şi alte vulnerabilităţi, create printre altele şi de sancţiunile impuse de SUA şi de izolarea regimului autoritar de la Teheran. Dar nu a fost întotdeauna aşa. În 2017 unele state europene încă sprijineau Iranul în faţa presiunilor administraţiei americane conduse de preşedintele Donald Trump, aflat atunci la primul său mandat, sperând să poată salva acordul încheiat cu Teheran în privinţa limitării la utilizare civilă a programului nuclear al acestuia. Sfidând SUA, gigantul energetic francez Total semna un acord iniţial de un miliard dolari pentru dezvoltarea unui mare câmp de gaze iranian alături de companii chinezeşti şi iraniene. Tot în acel an, Renault încheia cu Iranul cel mai mare acord de producţie de maşini din istoria ţării. Era vorba de asamblarea a 150.000 de maşini pe an.
Renault se alătura astfel unei liste în creştere de afaceri europene şi asiatice care se pregăteau să investească în economia iraniană. Semnarea acordului nuclear în 2015 a încurajat statele europene să ridice sancţiunile impuse Iranului cu scopul de a-l descuraja să folosească uraniul îmbogăţit de industria locală la producerea de arme nucleare. La începutul anului 2018, Franţa anunţa planuri de finanţare a exporturilor către Iran. Însă în vară Total a depus armele şi s-a retras din proiectul de gaze iranian. Ameninţările americane erau prea mari.
Decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage SUA din acordul nuclear şi de a reimpune sancţiuni, ţintind printre altele petrolul şi gazele iraniene, a aruncat economia Iranului în criză. Cât de acută este aceasta este greu de stabilit cu precizie deoarece presa este total polarizată, iar statistica oficială, spun analiştii, este portavocea guvernului. Însă unele aspecte se pot vedea de la distanţă.
Deşi are printre cele mai mari rezerve de petrol şi gaze din lume, Iranul nu poate profita de ele din cauza echipementului depăşit şi a lipsei de investiţii în infrastructură, arată Deutsche Welle. O bună parte din producţia de energie are la bază gazele naturale. Apoi, peste 95% din gospodării au conexiune la reţeaua de gaze, iar subvenţiile pentru energie au dus la supraconsum.
Sancţiunile americane au limitat accesul Iranului la pieţele de gaze şi petrol internaţionale, privând guvernul de venituri necesare investiţiilor şi modernizării. Rezultatul este recurgerea, în ultimii ani, la întreruperi ale furnizării de energie electrică pentru gospodării şi fabrici. China este principalul client pentru energia iraniană, cumpărând 90% din exporturile de petrol.
Banii Chinei se duc mai ales pe ce poate întări poziţia internă şi externă a regimului de la Teheran şi mai puţin în economie, cred analiştii. Celălalt aliat al guvernului iranian, Rusia, nu se ţine de cuvânt cu promisiunile de investiţii. Economia este în cădere. Anul trecut, rialul, moneda Iranului, s-a prăbuşit cu 50% faţă de dolar. Devalorizarea masivă produce inflaţie în ţară, iar inflaţia – de 40% la începutul anului - descurajează consumul.
Pentru a limita impactul inflaţiei, guvernul a majorat cu 46% salariul minim, la echivalentul a 3,76 dolari pe zi. Criza economică duce la diminuarea clasei de mijloc, la slăbirea business-ului privat la şi creşterea dependenţei economice de companiile de stat. Iar acestea domină în industria auto, cea mai mare din economie după industria petrolului şi gazelor. Sectorul auto contribuie cu 10% la PIB şi oferă locuri de muncă pentru 700.000 de oameni, 4% din totalul angajaţilor.
Iranul are mulţi producători auto – peste 20 după unele estimări. Cei mai mulţi sunt de stat sau companii mixte. Doi sunt liderii, Iran Khodro, cel mai mare, privatizat anul acesta, şi Saipa, de stat, cu peste 90% din producţie. La producţia de autovehicule pentru pasageri, ţara face parte din grupul milionarilor lumii. Industria livrează de la motociclete la camioane grele şi se bucură de sprijinul statului.
Iranul importă doar câteva sute de maşini pe an, iar în aceste condiţii producătorii locali au mână liberă pe piaţă. Însă industria nu poate livra suficient pentru a acoperi cererea. Rezultatul sunt preţuri prea mari şi calitate slabă. Pe lângă acumularea de datorii, o problemă a producătorilor de maşini este lipsa de componente. Din cauza sancţiunilor, companiile occidentale nu mai exportă în Iran. De aceea, constructorii locali au devenit dependenţi de furnizorii din China.
Dintre pieţele lor de export se remarcă… Venezuela. Investitorii străini nu ocolesc Iranul. Pentru anul calendaristic iranian martie 2023 - martie 2024 guvenul a anunţat investiţii străine record de cinci miliarde dolari, un nivel extrem de mic dacă este comparat cu ce primesc statele vecine, spun criticii.
Mai rău, până la 40% din acestea au venit de la iranienii din străinătate şi de la mici investitori afgani. O mare parte din bani s-a dus în producţia de alimente. Autorităţile au anunţat că anul acesta au aprobat investiţii de peste şapte miliarde dolari din Oman, Germania, Canada, India, China, Russia, Turcia, EAU, Azerbaidjan, Armenia, Irak, Afganistan, Pakistan şi de la iranienii expaţi. Nici turiştii străini nu ocolesc Iranul în vremuri de pace. În anul persan 1403 încheiat pe 20 martie 2025 numărul acestora s-a situat la 7,3 milioane, în creştere semnificativă faţă de anul anterior, potrivit ministerului iranian al turismului.
