Iranul intră în joc. Pregătiţi-vă pentru un cutremur pe piaţa petrolului şi de schimbări geopolitice în Orient!

Acordul istoric încheiat între Iran şi marile puteri ale lumii în privinţa pro­gramului nuclear al Teheranului a trimis ieri preţurile petrolului în jos, un semnal a ceea ce ar putea urma dacă Iranul iese pe pieţe internaţionale cu rezervele sale uriaşe de petrol şi reuşeşte să facă faţă competiţiei.

Redeschiderea spre exte­rior a Iranului, o ţară cu o populaţie de 77 de mi­lioane de lo­cuitori, dar blo­cată de un embargo inter­naţional, va avea implicaţii care vor depăşi piaţa pe­trolului.

Iranul a ajuns marţi la un acord cu marile puteri în cazul sancţiunilor economice impuse de către acestea. Sancţiunile ar putea fi ridi­cate cu condiţia ca Iranul să limiteze acti­vitatea nucleară, despre care se crede că ar avea ca scop crearea unei bombe nucleare.

Acordul dintre Iran, pe de o parte, şi Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Ger­mania, China şi Rusia, de cealaltă parte, ar putea transforma Orientul Mijlociu, în sensul că Iranul ar putea deveni o mare putere re-gională datorită populaţiei numeroase şi re­venirii economice rapide în lipsa res­tric­ţiilor. Mai mult, vor apărea consecinţe im­portante şi asupra relaţiilor geopolitice cu Rusia şi Arabia Saudită.

Petrolul

Ministrul iranian al petrolului Bijan Zan­ganeh spune că ţara poate majora în curând exporturile de ţiţei cu 500.000 de barili pe zi, iar apoi cu încă pe-atât în următoarele şase luni. Iranul a produs în medie 2,8 milioane barili pe zi anul acesta. Analiştii de la Goldman Sachs spun va dura cel puţin un an pentru ca Iranul să-şi atingă ţintele de producţie deoa­rece trebuie mai întâi să respecte acordul şi apoi are nevoie de investiţii străine pentru extin­derea capacităţii. Iranul ocupă locul patru la nivel mondial în ceea ce priveşte rezervele dovedite de ţiţei. Producţia iraniană ar îneca şi mai mult piaţa internaţională saturată de supra­producţia ţărilor OPEC (Organizaţia Ţărilor Exporta­toare de Petrol), a Rusiei şi a SUA.

Gazele naturale

Iranul este singura ţară din apropierea graniţelor Europei care deţine destule rezerve de gaze naturale cu care să rivalizeze dominaţia Rusiei pe piaţă.

Viceministrul petrolului Ali Majedi a spus că ţările europene pot importa gaze naturale din Iran prin trei rute separate: Turcia, Irak sau o conductă care să traverseze Armenia, Georgia şi Marea Neagră. Iranul reprezintă astfel o oportunitate de a micşora dependenţa ţărilor europene de importurile ruseşti.

Totuşi, oricât de bună ar fi opţiunea, există două obstacole care încetinesc intrarea Iranului pe piaţa europeană: nevoia de a majora producţia de gaze naturale şi construcţia infrastructurii care să transporte combustibilul către Europa. Ar putea dura cinci ani până când un volum semnificativ de gaze iraniene să intre pe piaţa europeană, deoarece încheierea unui contract de furnizare se face pe durate îndelungate. Mai mult, conducte pe distanţe lungi sau echipamentele pentru lichefierea gazelor costă miliarde de dolari, cheltuieli care sunt recuperate pe parcursul mai multor ani.

Impactul geopolitic

Principala problemă din Orient vor fi tensiunile dintre Iran şi Arabia Saudită privind politicile OPEC referitoare la interesele fiecărei părţi şi rolul în regiune. Pe piaţa gazelor naturale, Teheranul va concura cu Moscova pentru „cucerirea” ţării vecine Turcia, care reprezintă principalul punct de legătură cu Occidentul.

Când programul nuclear al Iranului a fost făcut public în 2002, Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte state au impus sancţiuni economice pentru a împiedica Iranul să dezvolte tehnologie nucleară. Iranul insistă că activităţile sale nucleare sunt paşnice, lucru care nu se poate însă verifica.