Prin Strâmtoarea Hormuz, cu unul din maluri aflat pe teritoriul Iranului, ies din Golful Persic 20% din petrolul destinat pieţelor internaţionale şi un sfert din gazele naturale lichefiate. Dacă în vreun fel sau altul această strâmtoare este blocată sau dacă trecerea vapoarelor prin ea devine periculoasă, preţurile gazelor şi petrolului pot creşte mult şi rapid.
Cei mai mulţi analişti cred că regimul de la Teheran are posibilităţi de a obstrucţiona aprovizionarea pieţei globale cu energie din zona Golfului Persic prin Hormuz, lovind astfel în economia lumii şi implicit în America şi Israel. Va folosi bomba scumpirii energiei. Însă istoria arată că astfel de şocuri sunt de scurtă durată, după cum scrie Reuters.
Pe de altă parte, în regiune există o altă strâmtoare cu probleme, Bab al-Mandeb, poartă de intrare şi ieşire pentru mărfuri în Marea Roşie. Tranzitul navelor pe acolo a fost îngreunat în ultimii ani de atacuri ale rebelilor houthi din Yemen, aceştia fiind susţinuţi de Iran. Şi bazele rebelilor, ca şi Iranul, au fost bombardate de SUA.
Implicarea Americii în războiul dintre Israel şi Iran, ceea ce în opinia multor analişti înseamnă agravarea conflictului, a imprimat preţurilor petrolului o creştere uşoară. Brentul, referinţa pentru pieţele internaţioale, a depăşit la un moment dat în cursul şedinţei de tranzacţionare de ieri cota de 78 de dolari pe baril, dar s-a retras.
A mai ajuns acolo luna aceasta în contextul izbucnirii unui episod de război între Iran şi Israel. Unii strategi vorbesc, aşa cum fac de ceva timp în astfel de situaţii, de posibilitatea ca petrolul să ajungă la 100 de dolari barilul. Goldman Sachs, bancă de investiţii de pe Wall Street, prezice că ţiţeiul s-ar putea scumpi până la un maxim de 110 dolari barilul dacă Iran închide Strâmtoarea Hormuz. După şocul iniţial, cotaţiile ar da înapoi spre 95 de dolari barilul în ultimul trimestru al acestui an.
Goldman estimează probabilitatea ca Iranul să blocheze Hormuz la 52%. În cel mai pesimist scenariu al JPMorgan, o altă bancă de pe Wall Street, cotaţiile pot urca la 130 dolari barilul. Strategii de la ING văd preţurile trecând de 150 de dolari în cazul unei blocade iraniene care se prelungeşte până la sfârşitul anului. La formarea preţurilor contribuie deja o primă de risc, care reflectă atacurile israeliene asupra infrastructurii petroliere iraniene, inclusiv asupra insulei Kharg, de unde pleacă 90% din exporturile de ţiţei ale Iranului. Principalul client al acestuia este China, a doua economie ca mărime din lume. Dacă nu mai are acces la petrol iranian, va trebui să importe din altă parte, creând presiuni pe ofertă.
În 2024, circa 84% din petrolul şi 83% din GNL care au trecut prin Strâmtoarea Hormuz au avut ca destinaţie state asiatice, printre care China, India, Japonia şi Coreea de Sud. În primul trimestru al acestui an, numai China a importat 38% din petrolul care a fost expediat prin strâmtoare. ING arată că există posibilitatea ca o parte din ţiţei să poată ocoli Hormuz în cazul unui blocaj. Arabia Saudită are un oeloduct pe direcţia est-vest care permite transportul materiei prime la porturi de la Marea Roşie. Şi Emiratele Arabe Unite au o conductă care duce spre Golful Oman.
Însă infrastructura care ocoleşte Hormuz poate transporta doar o picătură dintr-un ocean. De asemenea, analiştii de la ING amintesc că recent rebeli houthi au luat la ţintă transporturile prin strâmtoarea Bab al-Mandeb de la Marea Roşie.
Dacă prin oprirea traficului prin Hormuz se crează un deficit de ofertă de petrol şi gaze, guvernele lumii va trebui să coordoneze scoaterea pe piaţă a rezervelor strategice, o soluţie doar temporară. Preţuri mai mari ar impulsiona activitatea de forare în SUA, însă noua ofertă va avea nevoie de timp pentru a se materializa. Iar SUA nu pot produce cât Arabia Saudită, Irak, Kuwait, Qatar şi celelalte state din Golf.
Totuşi, o parte dintre analişti cred că Iranul nu va recurge la blocarea Strâmtorii Hormuz, nu timp îndelungat, deoarece şocul l-ar simţi mai ales economiile asiatice şi nu cea americană. Ziarul grecesc Proto Thema aduce în discuţie un alt aspect al războiului din Golf. Când cotaţiile petrolului şi gazelor naturale cresc, scumpirile se propagă pe toate pieţele de energie. Se scumpesc banzina, motorina şi electricitatea.
Pentru Europa Centrală şi de Sud-Est, acest lucru duce la creşterea decalajului de preţ cu Europa de Vest, o problemă regională gravă. Ieri, electricitatea se tranzacţiona la 26,8 euro/MWh pe piaţa franceză şi la 38,74 euro/MWh pe cea germană. În schimb, în Grecia preţul au sărit de 98 euro, în România şi Bulgaria a ajuns la 97 euro, în Ungaria la 95 euro, iar în Italia la 138 euro.
