Iranul, trecut glorios, prezent în flăcări, viitor incert. Iranul poate construi submarine şi vapoare de război moderne, dar şi tancuri petroliere uriaşe. Puţină lume ştie că primul submarin al ţării a fost... american

Cu ieşire la mare şi în nord şi în sud şi cu graniţe comune cu mai multe ţări de coastă, construcţiile şi reparaţiile navale s-au situat în mod natural întotdeauna printre indus­trii­le majore ale Iranului. Începuturile industriei moderne se găsesc, ca multe altele, în epoca de aur a şahului, un rege care sub umbrela prooccidentală conducea ţara printr-un regim autoritar.

Primul complex naval modern al Iranului, Compania Industrială Mari­timă Iraniană, cunoscută şi sub numele de SADRA, a fost înfiinţat în 1968 ca un mic şantier naval de reparaţii în provincia Bushehr, sudul ţării. De atunci, compania s-a dezvoltat într-un conglomerat major de construcţii şi reparaţii navale în Iran şi în regiune.

Mai târziu, în 1973, Complexul Industrial Iranian de Construcţii Navale şi Offshore (ISOICO), care este o subsidiară a Organizaţiei pen­tru Dezvoltare şi Renovare Industri­a­lă a Iranului (IDRO), a fost încă de la înfiinţare cel mai mare complex naval din Asia de Vest, întinzându-se pe o suprafaţă de 1.100 de hectare, la 37 de kilometri vest de portul sudic Bandar Abbas.

În etapa iniţială, complexul a fost înfiinţat pentru repararea navelor mici şi mijlocii. Ulterior, echipamen­tele şi facilităţile au fost dezvoltate pentru construcţia şi repararea petrolierelor mari.

În iulie 2019, ISOICO s-a remar­cat prin finalizarea cu succes a opera­ţiunii prin care tehnicienii iranieni au reparat în ţară pentru prima dată în istoria industriei navale iraniene un supertanker petrolier - DORE.

În urma reviziei cu succes a vaporului, marii armatori autohtoni, precum Compania Naţională Irania­nă de Petroliere (NITC) şi Liniile de Navigaţie ale Republicii Islamice Iran (IRISL), au început să direc­ţioneze o mare parte a operaţiunilor lor de revizie către şantierele navale locale pentru a-şi reduce costurile.

Urmând exemplul celor doi mari constructori navali ai ţării, noi companii private au intrat şi ele în sector în ultimii ani, făcând ca industria să-şi extindă rădăcinile atât în ţară, cât şi la nivel global. Înainte de războiul pornit de SUA şi Israel contra Iranului existau peste 20 de şantiere navale active în ţară.

Pe lângă operaţiunile de reparaţii, companiile iraniene de construcţii navale au construit cu succes şi trei petroliere mari pentru Venezuela.

În septembrie 2022, preşedintele venezuelean Nicolas Maduro, în prezent în detenţie în SUA, fiind între timp capturat printr-o operaţiune militară americană fulger, a anunţat primirea celui de-al treilea petrolier „avansat“ din Iran, ca parte a unui acord bilateral. De asemenea, Complexului Caspic al companiei SADRA repara nave ruseşti şi se vorbea de expansiunea industriei navale iraniene în Rusia. De construcţia de nave de război şi submarine se ocupă Shahid Darvishi Marine Industries, înfiinţată în 1989. Primul submarin produs de Iran a fost prezentat în 2007. Primele submarine operaţionale ale marinei iraniene sunt din Rusia. Însă puţină lume ştie că pe vremea şahului Iranul a comandat trei submarine militare în SUA. Primul a fost livrat în 1978, cu un an înainte de Revoluţia Islamică. Noul regim, ultrareligios şi anti-american, a refuzat preluarea acestuia, iar submarinul a fost readus în SUA.