Iranul, trecut glorios, prezent în flăcări, viitor incert. Iranul, o ţară muntoasă, are o reţea de autostrăzi de aproape 25.000 de km. Prima a fost inaugurată în 1966. România are 1.400 de km de autostradă. A1 a fost dată în folosinţă în 1972

Pe 2 aprilie, armata SUA a bom­bardat podul B1 de pe Autostrada de Nord din Karaj, distrugându-l parţial. Podul este emblematic pentru infrastructura rutieră iraniană, fiind considerat cel mai înalt din Orientul Mijlociu – are 138 de metri înalţime (şi 1 km lungime).

Autostrada aceea în sine, de fapt o centură, este de importanţă strate­gică deoarece are rolul de a depresu­riza traficul spre şi dinspre cel mai mare oraş din Iran, capitala Teheran.

Guvernele iraniene, în special cele de după Revoluţia Islamică din 1979, au considerat că pentru Iran este de importanţă strategică să aibă o reţea vastă de drumuri şi mai ales autostrăzi. Ţara este muntoasă, cu pus­tietăţi întinse, cu un teritoriu vast – de peste patru ori mai mare decât Germania – iar distanţele dintre comunităţi sunt adesea de ordinul sutelor de kilometri.

De aceea, drumurile funcţionale sunt vitale pentru coeziunea econo­mică şi socială a ţării. Iranul are în prezent o reţea de autostrăzi de a­proa­pe 25.000 de km. Dacă se adau­gă şi drumurile principale, lungimea creşte la 50.000 de km.

De asemenea, înainte de război erau în construcţie circa 7.100 de km de autostradă şi drumuri principale, din care 1.040 de km de autostradă. Alte mii de km erau în diverse stadii de planificare. Spre comparaţie, lungimea autostrăzilor şi drumurilor expres funcţionale din România depăşeşte cu puţin 1.400 km.

În Iran, povestea autostrăzilor începe cu autostrada Teheran-Karaj, sau Autostrada 2.

Inaugurată în 1966, înainte de Revoluţia Islamică, aceasta a avut iniţial 42 de km şi continuă să fie cel mai aglomerat drum din Iran deoarece face legătura între Teheran şi mai multe zone industriale. O etapă importantă în dezvoltarea reţelei de autostrăzi a început în 1992, când guvernul de atunci, având în vedere nevoia economiei de drumuri directe şi rapide, dar şi incapacitatea sectorului privat de a se angaja la astfel de proiecte şi resursele limitate ale statului, a decis ca drumurile mari deja existente să fie transformate în autostrăzi prin adăugarea de benzi de circulaţie. În prezent, în Iran se poate face legătura pe autostradă între Marea Caspică şi Golful Persic. Între timp, autorităţile iraniene au început reconstrucţia podului B1, parte a autostrăzii istorice extinse Teheran-Karaj.