Iranul, trecut glorios, prezent în flăcări, viitor incert. Covoarele persane, un simbol al comerţului şi tradiţiei din Iran şi cândva al luxului suprem în România, sunt o industrie pe cale de dispariţie

În România înainte de Revoluţia din 1989 covoarele persane erau un simbol al luxului suprem şi al statu­tului social. Unele mici costau cam cât două salarii mari şi erau cumpă­rate adesea în rate.

Ele erau, de asemenea, un sim­bol al relaţiilor bune pe care statul român le avea cu ţările din Orientul Mijlociu şi mai ales cu Iranul. Ro­mânia primea covoare persane direct din Iran. Se găseau în magazine specializate, dar ajungeau la noi în ţară şi prin contrabandă.

Cine avea „relaţii“ şi le putea procura şi pe linii „diplomatice“ - inginerii, medicii şi profesorii care lucrau în Orientul Mijlociu puteau cumpăra şi aduce astfel de covoare. La fel puteau şi ofiţerii de comerţ exterior. Covorul persan era un lux râvnit de români de secole.

Boierii din Ţările Române îşi mobi­lau casele cu produse venite pe Drumul Mătăsii din Persia sau din Imperiul Otoman. În secolul XX, câteva fabrici de covoare de renume din România au produs imitaţii scumpe. În prezent, acestea nu mai există. România nu este singura ţară europeană fascinată de covoarele persane, cele mai scumpe fiind bineînţeles cele produse manual.

Covorul persan este simbolul tra­diţiei şi comerţului în Iran. În secolul al XIX-lea, când revoluţia industrială din Occident împingea produse ieftine pe piaţa iraniană şi peste tot în lume, ameninţând industriile şi meş­teşugurile locale, exporturile de co­voare persane au fost folosite pentru a echilibra balanţa comercială.

Astfel, covoarele au devenit cru­ciale pentru dezvoltarea economiei. Treptat, au preluat rolul de motor principal de stabilizare economică. În anii de vârf, industria de profil asi­gu­ra un mijloc de trai pentru două mili­oane de artizani. Dar între timp gus­turile s-au schimbat, regimuri au că­zut, alianţe geopolitice s-au destrămat.

Dacă în anii 1990 exporturile de covoare persane ale Iranului ajun­geau la 2,5 miliarde de dolari anual, rivalizând ca importanţă cu cele de petrol şi gaze naturale, în prezent acestea s-au prăbuşit la aproape zero. Exporturile de covoare persane sunt în declin de trei decenii.

În ultimii ani, când ţara a fost lovită cu sancţiuni americane şi ale altor state occidentale, livrările au ajuns sub 40 de milioane de dolari anual. În prezent, când Iranul este în război cu SUA şi Israel, exporturile s-au oprit. O vreme, industria a depins de turism, însă şi acesta s-a oprit.

În unele provincii, numărul de ţesători care produc covoare a scăzut cu 80% în cinci ani. Autorităţile iraniene îşi pun speranţa în vânzările pe platforme online celebre, către pieţe precum Turcia, Armenia, Georgia, Japonia, Coreea de Sud şi Singapore. SUA au fost cândva un client fidel şi important pentru covoarele persane.