Iranul are şase universităţi mari sub sancţiuni americane. Cea mai cunoscută este Universitatea de Tehnologie Sharif din capitala Teheran. Aceasta este şi cea mai controversată în Occident deoarece este implicată în dezvoltarea de tehnologii militare.
Sharif este echivalentul iranian al Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA. În atacurile israeliano-americane asupra Iranului, circa 30 de universităţi au fost lovite, spun autorităţile locale. Este un număr mare de instituţii de învăţământ.
Însă Iranul are mult mai mult de atât. Are peste 2.500 de universităţi şi instituţii de învăţământ superior, potrivit UNESCO. Dintre acestea 140 sunt universităţi de stat.
De asemenea, există sute de universităţi şi colegii private sau instituţii nonprofit. Iran are sute de colegii specializate, vocaţionale, adică şcoli superioare de meserii.
De remarcat este că în 1978, anul de dinainte de Revoluţia Islamică, prin care regimul unui şah autoritar dar prooccidental a fost înlocuit cu un regim radical religios, Iranul avea doar 16 instituţii de studii superioare.
Expansiunea acestui segment al învăţământului se datorează faptului că sub forţa sancţiunilor statelor din Occident, Iranul a devenit o economie închisă, obligată să se autosusţină, să-şi reducă dependenţele, să-şi crească gradul de autosuficienţă.
Pentru a ţine totuşi pasul cu vremurile, are nevoie de cercetători, de specialişti, de oameni cu studii superioare. Universităţile sunt incubatoare de ştiinţă.
De aceea, atacurile asupra acestor instituţii de învăţământ au fost descrise de guvern şi de studenţi ca încercări de a distruge suveranitatea şi autonomia tehnologică a Iranului.
Mai toate marile proiecte tehnologice, de la cele militare, inteligenţă artificială, IT şi până la cele agricole, în Iran sunt realizate în colaborare cu universităţi.
Unul dintre obiectivele vizate de atacurile din actualul război găzduia infrastructură pentru programul de AI al Iranului.
Numărul mare de astfel de unităţi poate explica şi de ce, spre groaza regimului aflat la putere, studenţii - în număr de 4,5 milioane - sunt o forţă a schimbării imensă.
Înainte de război, pe lângă universităţi, Iranul mai avea 800-900 de centre de dezvoltare, peste 40 de parcuri de tehnologie şi ştiinţă şi 400 de asociaţii ştiinţifice. Universităţile de tehnologie Sharif şi Isfahan au ajuns, de-a lungul timpului, în top 100 mondial al clasamentului Times Higher Education (publicaţie afiliată revistei britanice The Times) al universităţilor mai noi de 50 de ani.
În QS World University Rankings 2026, universităţi iraniene au poziţii mai bune decât cele din România şi unele din Ungaria. Ca fapt divers, în 2015 peste 70% dintre studenţii la ştiinţe şi inginerie din Iran erau femei, potrivit Forbes.
