În Iran, expoziţia de ziua naţională a curmalelor din provincia Bushehr, şi festivalul care o însoţeşte, este un eveniment important. Curmalele sunt un produs agricol de importanţă strategică pentru economia iraniană.
Exportul acestor fructe asigură diversificarea surselor de venit ale ţării dincolo de petrol şi gaze. De asemenea, curmalele pot fi un motiv de mândrie naţională: Iranul este printre primii trei producători la nivel mondial.
În România, este foarte probabil ca punguţele cu mixuri de alune, miezuri şi seminţe să conţină curmale iraniene deshidratate. Pachetele rotunde cu curmale presate, aproape ca o pastă, mai dulci decât zahărul sunt cu siguranţă din Iran.
Importurile au exlodat după Revoluţia din 1989. Înainte, curmalele erau considerate în România produse de lux.
În Iran, culturile de curmali se întind pe suprafeţe care însumează 300.000 de hectare, potrivit autorităţilor locale. Un an mediu aduce o producţie de circa 1,5 milioane de tone. Într-un an bun, producţia poate ajunge la 2 milioane de tone. Curmalele sunt un aliment important în această ţară, care şi exportă.
Diferenţa arată importanţa: exporturi de 430 de milioane de tone pe an. Cu toate acestea, Iranul ocupă locul doi în lume ca exportator de curmale. Liderul este Egiptul.
Uneori, liderii fac rocadă pe podium. Spre comparaţie, Arabia Saudită livrează pe pieţele externe 390.000 de tone, iar Emiratele Arabe Unite 330.000 de tone.
Exporturile de curmale aduc Iranului 430 de milioane de dolari pe an. Importatorii majori de marfă iraniană sunt India, Pakistan, Turcia, Afghanistan, Kazahstan, China, Irak şi Russia. Cele mai multe exporturi au loc în preajma lunii Ramadanului.
În Iran, sectorul curmalelor asigură locuri de muncă şi venituri pentru până la un milion de persoane. De aceea, probleme acolo înseamnă probleme sociale mari.
În 2012, excluderea Iranului din sistemul bancar internaţional SWIFT a declanşat scăderea cu 50% a exporturilor de curmale. Costurile de transport s-au triplat. Asociaţia Naţională a Curmalelor a raportat că exportatorii pur şi simplu nu puteau fi plătiţi.
Producătorii şi procesatorii care supravieţuiseră unui cutremur devastator s-au văzut în situaţia de a se confrunta cu asfixierea lentă din cauza izolării financiare.
Apoi a venit criza de apă. Iranul se confruntă cu cea mai gravă secetă din ultimii peste patruzeci de ani. În provincia Kerman - regiunea soiului premium Mazafati - întreruperile de curent la puţurile de irigaţii de până la cinci ore zilnic au deteriorat 60% din livezi în 2025, provocând scăderea producţiei de curmale. Mai exact, în regiunea Bam au fost pierderile anuale de recoltă de 30-50% din cauza uscării ciorchinilor. Apoi, este moneda. Traiectoria rialului iranian de la 70 de unităţi pe dolar în 1979 la 1.420.000 de unităţi pe dolar în decembrie 2025 creează un paradox care modelează fiecare decizie de afaceri din sector. Veniturile din export în dolari fac producţia iraniană absurd de competitivă - la 0,77 dolari pe kilogram aceasta întrece practic toţi concurenţii. Însă aceeaşi devalorizare face ca ambalajele importate, echipamentele frigorifice şi tehnologia de procesare să fie prohibitiv de scumpe.
