Ei realizeaza si ca este nevoie de doua persoane pentru a dansa tango. Criza a aparut pe fondul lacomiei si al credulitatii atat al debitorilor, cat si al creditorilor - unii de inteles, iar ceilalti de neiertat. Partea nevazuta a icebergului si cea mai periculoasa acum se arata, scrie The Telegraph.
La inceput, se credea ca aceasta problema isi avea sursa in asa-zisa piata subprime din Statele Unite, segment al pietei ipotecare. Timpul a demonstrat ca intregul sector ipotecar era maladiv si asta nu doar in Statele Unite. Acum iese la iveala ca si creditele de consum stau sub semnul riscului. Criza ar putea fi comparata cu o plaga. Nu apare peste tot in acelasi timp, ci mai degraba isi muta locatia de la un sector la altul. Acum este randul unei alte parti a sectorului financiar sa fie contagiat - statele puternic indatorate.
Aceasta situatie nu este straina pentru unele state, cum este cazul Rusiei sau al tarilor asiatice care s-au confruntat cu crize de mari proportii in 1998, respectiv 1997. Experienta de atunci va ajuta majoritatea statelor asiatice sa scape fara daune majore. Cu toate acestea, economiile cu o activitate comerciala foarte activa, precum Hong Kong sau Singapore, s-ar putea confrunta cu scaderi dramatice ale productiei anul viitor. Si Coreea, statul care a reusit sa aiba datorii externe pe termen scurt in valoare de 175 mld. dolari (136,8 mld. euro) si care acum detine un mic deficit de cont curent, se va confrunta cu o perioada de incetinire economica. Celelalte economii mari par insa relativ imune, iar monedele asiatice nu se vor confrunta cu atacuri de ansamblu asupra lor in acest timp - singura exceptie fiind atunci cand se va incerca o apreciere fortata a acestora.
Cresterea preturilor materiilor prime a ajutat Rusia sa isi refaca bilantul de o maniera dramatica. Chiar si in aceste conditii, o scadere puternica a cresterii PIB in Rusia de la 8% anul trecut la aproximativ 3% pare inevitabila. In acelasi timp, prabusirea preturilor la energie ar putea trimite contul curent si bilantul fiscal ale Rusiei pe minus, in timp ce deasupra rublei atarna sabia lui Damocles.
In America Latina lucrurile arata si mai rau. Pietele financiare din regiune au fost afectate de aversiunea investitorilor fata de risc. Aceasta atitudine a investitorilor a trimis actiunile braziliene in jos cu mai mult de 50% de la inceputul verii. Intre timp, Argentina - bolnavul permanent al Americii Latine - risca sa intre pentru a doua oara in faliment.
Cu toate acestea America Latina scapa din vizorul crizei pentru moment si pierde locul de principal perdant. Acest lucru se datoreaza in mare parte castigurilor obtinute din cresterile masive ale preturilor materiilor prime, cum ar fi petrolul si metalele. Efectul pozitiv s-ar putea evapora insa, in conditiile in care preturile la energie si la marfurile din sectorul primar continua sa scada. Economiile acumulate in timp de crestere ar putea fi acum o plasa de salvare, cel putin pentru moment. De la inceputul acestui deceniu, regiunea si-a mai mult decat dublat rezervele de valuta.
Si atunci care este statul care a avut cel mai mult de pierdut de pe urma acestei crize? Probabil cel mai partinitor exemplu ar fi Islanda, insa nici Europa de Est nu este departe. In ultima perioada, atat Islanda, cat si Ungaria, Ucraina si Belarus au fost nevoite sa apeleze la ajutorul Fondului Monetar International pentru ca acesta sa le acorde asistenta financiara. Bulgaria, Romania, Turcia si statele baltice s-ar putea ele insele sa se confrunte in curand cu probleme.
Toate aceste state au un lucru in comun - ele au contractat credite foarte mari din strainatate. Este normal ca statele cu piete emergente sa imprumute bani pentru a isi putea finanta dezvoltarea. Mare parte din banii injectati in Europa de Est in ultimii ani au fost utilizati pentru a finanta consumul ce luase amploare si de asemenea preturile activelor, mai degraba decat pentru a creste capacitatea de productie.
Ca rezultat, deficitele de cont curent au atins cote alarmante - Islanda atingand un nivel record de 22% din PIB, insa nici Bulgaria si Letonia nu sunt departe de aceasta performanta.
Acest lucru a fost posibil datorita sumelor mari de bani ieftini ce circulau prin economia globala. In conditiile in care inasprirea conditiilor de creditare se intensifica, statele din Europa de Est nu vor mai putea obtine credite mari pentru a isi putea sustine ratele ridicate de crestere economica.
Cel mai mare risc cu care s-ar putea confrunta lumea in viitorul apropiat este "o oprire brusca" a fluxurilor de capital, lucru asemanator cu ce a experimentat Asia in 1997 si Argentina in 2001. Efectele pot fi dramatice: Argentina s-a confruntat cu o scadere a productiei de 15% la inceputul acestui deceniu, in timp ce peso-ul, moneda nationala, a pierdut doua treimi din valoare. Pentru moment, interventia FMI, si in cazul Ungariei si in cel al Uniunii Europene, pare ca a evitat punerea in scena a celui mai grav scenariu. Cu toate acestea regiunea este posibil sa intre in recesiune in 2009.
Mai mult, o schimbare ironica este cea care ilustreaza dilema cu care se confrunta acele banci nationalizate ce opereaza in statele dezvoltate. Mentinerea nivelului cererii agregate presupune ca oamenii continua sa cheltuie si acest lucru implica faptul ca bancile continua sa ofere credite; obtinerea banilor pe care i-ai investit in banci particulare presupune restrangerea procesului de imprumut. Insa in ansamblu, cu cat oamenii primesc mai putini bani, cu atat ei cheltuie mai putin, proces ce slabeste economia si odata cu aceasta ridica gradul de risc la capitalul pe care l-ai depus la banca. Solutia din punct de vedere microeconomic este ortodoxa din punct de vedere financiar, insa cea din punct de vedere macroeconomic nu este deloc ortodoxa. Acesta este momentul cand intervine Keynes.
In aceasta situatie te poti baza pe FMI sa reactioneze si sa indeplineasca ceea ce este ortodox. Asistenta financiara oferita de FMI vine insa cu o lista lunga de conditii. Acestea sunt construite astfel incat fondul sa se asigure ca statele ce obtin credite de la FMI sunt capabile sa isi ramburseze datoriile. Acest lucru presupune de regula inasprirea conditiilor fiscale.
Intre timp, in timp ce perspectivele Europei de Est se deterioreaza, bancile sale centrale ar putea fi fortate sa ridice ratele de referinta pentru a putea impiedica deprecieri masive ale monedelor lor nationale, insa o astfel de actiune va contracta cererea domestica.
Chiar si in aceste conditii, rate ale dobanzii mai mari ar putea reprezenta alegerea celui mai mic rau, in conditiile in care o depreciere masiva a monedelor nationale ar provoca pagube mari bilanturilor gospodariilor si companiilor care au contractat imprumuturi masive in euro sau franci elvetieni.
Astfel, in timp ce guvernele si bancile centrale din Vest se pregatesc sa reduca dobanzile de politica monetara si sa relaxeze conditiile de creditare pentru a anima cresterea, se pare ca multe dintre omoloagele lor din estul continentului vor trebui sa inaspreasca politicile la imprumuturi. In consecinta, anul viitor economiile Ungariei, Ucrainei, Turciei, Romaniei, Bulgariei si statelor baltice s-ar putea contracta cu nu mai putin de 3%.
Incercarea de a face din creditele acestor state unele sigure nu va creste doar presiunile deflationiste de aici, ci va avea acelasi rezultat si in statele vestice.
Daca insa aceste credite nu ar fi fost asigurate si statele ar fi dat faliment, rezultatul nu ar fi fost nici de aceasta data unul pozitiv pentru statele vestice, bancile de aici putand suferi pierderi masive. Alegerea este una dificila.
La un moment dat aceasta maladie va fi extirpata, probabil in momentul cand nu va mai avea ce sa infecteze, insa pentru moment nu pare sa i se fi gasit un antidot.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
