Italia, una dintre cele mai mari economii din zona euro, este un bine cunoscut avocat al Moscovei. Sancţiunile financiare şi economice impuse de UE şi SUA Rusiei produc exportatorilor pierderi de miliarde euro. Iar de când la conducerea guvernului de la Roma au venit două partide populiste, unul antisistem şi unul radical de dreapta, Italia a devenit şi un avocat al expansiunii comerciale chineze.
Trieste, un oraş-port cu 200.000 de locuitori din nord-estul Italiei, ar putea ajunge să joace un rol geopolitic important în promovarea integrării eurasiatice, scrie Asia Times într-o analiză cu titlul Trieste urmăreşte să devină principalul port european al Chinei. Portul este doar al 11-lea din Europa în ceea ce priveşte fluxurile de mărfuri, însă administratorii săi au ambiţia de a face din el capătul vestic al Drumului Mătăsii pe mare, o secţiune importantă a Iniţiativei Belt and Road prin care preşedintele chinez Xi Jinping extinde influenţa economică şi politică a Chinei.
Zeno D’Agostino, preşedintele Autorităţii Reţelei Portuare din estul Adriaticii, compania care administrează portul Trieste, a explicat pentru Asia Times că chinezii sunt pregătiţi să investească în infrastructura italiană. „Sunt atraşi de poziţia geopolitică a Trieste, de conectivitatea puternică cu restul Europei şi de lanţul de aprovizionare solid“, a spus el. Pentru a-i încuraja pe chinezi, a negociat cu companii de stat implicate în proiecte din cadrul Noului Drum al Mătăsii. „Trieste are nevoie de investiţii de 1,2 miliarde de dolari pentru dezvoltare, în special a noii zone libere industriale. Investitorii chinezi discută despre acoperirea a jumătate din costuri, însă şi alţi investitori s-au arătat interesaţi. Vorbim de Kazahstan, Azerbaidjan, Turcia, Iran şi Malaiezia“
Vicepremierul italian Luigi Di Maio, liderul politic al Mişcării 5 Stele, pilonul antisistem al guvernului italian (celălalt pilon este Liga, formaţiune radicală de dreapta), a declarat recent cu ocazia unei vizite în China că Italia sprijină planurile chineze de dezvoltare a portului Trieste. Italia s-ar putea alătura Belt and Road până la sfârşitul anului, devenind astfel prima ţară din G7 care semnează un memorandul de înţelegere pentru un megaproiect chinezesc. Roma încurajează investiţiile chineze, dar promite că nu va lăsa activele strategice pe mâinile străinilor. O cooperare cu Beijingul are şi avantaje financiaro-strategice. În condiţiile în care BCE se pregăteşte să retragă programul masiv de achiziţii de active, lăsând astfel finanţele statelor din zona euro faţă în faţă cu capriciile pieţelor, şi în care sfidarea disciplinei bugetare de către guvernul de la Roma face să crească costurile de finanţare ale ţării, Roma caută să convingă Beijingul să-I cumpere obligaţiunile.
Bloomberg scrie că guvernul italian face inutile eforturile administraţiei anterioare de a limita investiţiile chineze în sectoarele strategice în favoarea dezvoltării relaţiilor cu Beijingul oferindu-se voluntar pentru un rol în vastul program de infrastructură al Chinei. Memorandumul de înţelegere la care lucrează cele două ţări are ca scop extinderea masivului program de cheltuieli Belt and Road în Italia în sectoare ca transportul feroviar şi aerian, cel aerospaţial şi cultural, a spus Michele Geraci, ministrul italian al dezvoltării economice într-un interviu pentru Bloomberg.
„Suntem foarte diferiţi în ceea ce priveşte China faţă de guvernul anterior“, a spus Geraci, profesor de finanţe care a predat timp de un deceniu în Geraci. „Încercăm să nu ignorăm China, aşa cum a fost cazul în trecut.“ Cu pivotarea spre China, coaliţia populistă italiană riscă să şi-i înstrăineze şi mai mult pe aliaţii din UE, aşa cum a făcut-o cu politicile privind migraţia, bugetul şi chiar UE în sine. Spre deosebire de guvernul anterior, care a cooperat cu Franţa şi Germania pentru restricţionarea investiţiilor chineze în companii strategice, noua administraţie populistă nu vrea o politică europeană comună în acest sens.
„Avem 28 de economii cu 28 de interese diferite“, a explicat Geraci, adăugând că „încercăm să vedem cum putem face din Italia principalul partener din UE al Iniţiativei Belt and Road“.
Memorandumul cu China, care ar trebui semnat spre sfârşitul anului, va include probabil compania aeriană cu probleme Alitalia, a mai spus Geraci. El ar vrea ca această cooperare cu China să includă şi tehnologii de plată şi parteneriate în Africa.
De când la putere la Roma au venit populiştii, vizitele oficiale în China s-au înteţit. Geraci a fost de două ori acolo şi se va duce şi cu vicepremierul Di Maio în noiembrie. Ministrul de finanţe Giovanni Tria s-a dus în august, iar Di Maio luna trecută.
Italia a căpătat o sensibilitate şi pentru Rusia. În iunie, la primul său summit internaţional, noul premier italian Giuseppe Conte s-a detaşat de frontul UE şi i s-a alăturat preşedintelui american Donald Trump, care a cerut ca Rusia să fie reprimită în G8, grupul naţiunilor industrializate, scrie Politico. Rusia a fost exclusă din G8 de puterile vestice şi de Japonia în 2014 ca răspuns la invadarea şi apoi anexarea Crimeei. De asemenea, anterior unui summit UE de la Bruxelles, Conte s-a lăudat că va lupta contra extinderii sancţiunilor europene faţă de Rusia. N-a făcut acest lucru, în condiţiile în care şi alte state cu legături politice mai strânse cu Rusia, printre care Ungaria, Cipru şi Grecia, au tăcut, notează EUobserver, citând surse apropiate situaţiei.
Italia este al doilea cel mai mare partener la export din UE al Rusiei. În 2016, exporturile s-au situat la 7,4 miliarde de dolari, echivalentul a 1,7% din total. Însă importurile Italiei din Rusia s-au cifrat la 11,2 miliarde de dolari, echivalentul a 2,8% din totalul exporturilor Rusiei, potrivit Observatory of Economic Complexity.
Il Sole 24 Ore scrie că până la sfârşitul anului 2016 sancţiunile occidentale contra Rusiei au adus Italiei pierderi de patru miliarde de euro şi au distrus 80.000 de locuri de muncă directe. La pierderi au contribuit reducerea numărului de turişti ruşi, dar şi prăbuşirea preţurilor petrolului şi deprecierea rublei ruseşti.
Circa 400 de companii italiene au birouri în Rusia, piaţă unde de obicei ajungea surplusul de fructe, legume, textile şi alte bunuri de pe piaţa europeană. Cu piaţa rusească închisă, excesul de producţie a dus la scăderea, uneori drastică, a preţurilor din Europa.
În martie, ambasadorul italian în Rusia a declarat că Italia va propune celorlalte state membre ale UE ca BERD să reînceapă să crediteze IMM-urile ruseşti, notează Reuters. Aceste activităţi de finanţare au fost sistate în 2014.
Cele mai mari companii ruseşti din Italia în funcţie de venituri sunt Lukoil, Russian Railways şi Gazprom, potrivit unei analize a Deloitte. Ultimele două sunt controlate de guvern.
Intesa, Eni, compania de foraje Saipem şi alte companii italiene din sectorul energiei sau al ingineriei industriale aveau unele dintre cele mai strânse legături cu businessul rusesc înainte ca Rusia să invadeze Crimea. Iar de atunci sunt unele dintre cele mai active, prin pachete financiare, intermedieri şi proiecte petroliere şi de gaze naturale, chiar dacă concurenţii din Europa şi SUA s-au retras, scrie Financial Times.
„Sancţiunile sunt ilegale şi au fost impuse din motive ideologice“, spune, pentru FT, Antonio Fallico, preşedintele subsidiarei ruse a băncii italiene Intesa.
