Reuniunea anuală a bancherilor centrali ce are loc în staţiunea Jackson Hole din Munţii Stâncoşi la sfârşitul lunii august a servit adesea drept forum de luptă cu crizele, scrie Financial Times.
Anul trecut, reuniunea a fost marcată de nemulţumirea puternică privind războiul comercial dintre SUA şi China şi de nesiguranţa legată de Brexit, iar Donald Trump l-a criticat dur pe preşedintele Fed Jay Powell cu privire la politica dobânzilor.
În acest an, însă, provocarea macroeconomică este de o natură extrem de diferită, FMI anticipând un declin de 4,9% al economiei mondiale din cauza coronavirusului, cea mai slabă performanţă înregistrată cu mult dinaintea primei ediţii a reuniunii, la începutul anilor ‘80.
În ultimul deceniu, strategii şi-au exprimat periodic îngrijorările privitoare la lipsa de muniţie într-o lume caracterizată de productivitate redusă şi dobânzi scăzute şi bilanţuri deja supradimensionate ale băncilor centrale.
Toate aceste constrângeri sunt revizitate cu un sens de urgenţă prin prisma pandemiei, în condiţiile în care guvernele ţărilor avansate afişează diferite grade de disponibilitate în a susţine politica monetară cu stimulente fiscale.
Pentru prima dată, reuniunea va fi organizată exclusiv în format digital.
După ce s-au aruncat să pună la punct o reacţie masivă de politică la şocul iniţial al virusului care a ameninţat să declanşeze o criză financiară, marile bănci ale lumii au în faţă următoarea fază economică a pandemiei dispunând de o gamă în scădere de instrumente monetare şi cu un sentiment în creştere de frustrare că unii din principalii driveri ai redresării sunt dincolo de controlul lor.
„Valul iniţial şi cu cel mai puternic impact al şocului economic a trecut probabil, însă noi valuri ar putea veni iar rănile economice vor fi unele de durată. Iar spaţiul politicii se îngustează probabil,“ arată Mark Sobel, fost oficial al Trezoreriei americane.
„Fed-ul şi Banca Centrală Europeană au utilizat o mulţime de instrumente, însă chiar şi după ce economiile avansate se vor fi redresat semnificativ, vor exista în continuare provocările unui şomaj extrem de ridicat, diferenţe mari de producţie şi dislocări masive“, adaugă acesta.
Chiar în condiţiile în care îşi evaluează instrumentele de luptă în următoarea fază a Covid, bancherii centrali au în faţă semne puternice de întrebare privitoare la impactul primei runde de susţinere, în special dacă acesta a umflat valorile activelor riscante, acţiunilor tech.
„Creşterea masivă a îndatorării şi dobânzile scăzute permanenteÖtoate acestea sunt îngrijorătoare din punct de vedere al stabilităţii financiară“, spune Robin Brooks, economist-şef la Institute of International Finance.
Majoritatea bancherilor centrali consideră în continuare că gestionarea şocului dezinflaţionist şi evitarea de noi probleme pe pieţele financiare constituie principala lor prioritate.
„Va fi ceva diferit şi bineînţeles întâlnirile informale din pauză nu vor mai avea lor. Însă problemele sunt foarte, foarte clare“, potrivit lui Thomas Hoenig, fost preşedinte al Kansas City Fed.
