Tony Blair, fost lider al laburiştilor şi fost premier, a avertizat că „dacă Jeremy Corbyn devine liderul partidului, va aduce revoltă şi chiar anihilarea formaţiunii“. David Cameron, actualul premier, a avertizat că după ce Corbyn a devenit liderul laburiştilor, partidul a devenit o ameninţare pentru „siguranţa noastră naţională, economică şi a familiei“.
Campania lui Corbyn s-a concentrat pe politici detaliate pentru protejarea persoanelor care desfăşoară activităţi independente, cărora le lipsesc siguranţa venitului şi drepturile.
El militează pentru renaţionalizarea utilităţilor publice privatizate de guvernul Thatcher, înclină spre retra-gerea Marii Britanii din UE, cere distrugerea armelor nucleare şi formarea unei „bănci naţionale de investiţii“ pentru crearea de locuri de muncă. El cere ca guvernul, în loc să se conc-entreze pe programe de quantitative easing pentru bănci, prin care printează bani pentru a cumpăra tot felul de active financiare, să experimenteze cu programe de quantitative easing pentru oameni, prin care să investească în locuinţe, energie, transport şi proiecte digitale.
Rebelul cu mii de cauze
Corbyn este cel mai rebel parlamentar din rândul laburiştilor, sfidându-şi şefii de peste 500 de ori.
Victoria zdrobitoare a lui Jeremy Corbyn, care vine în contextual dezamăgirii electoratului, şi nu doar a celui din Marea Britanie, faţă de politicienii mainstream, este fără doar şi poate cea mai mare schimbare din istoria politicii britanice, scrie BBC.
Pentru criticii săi, Corbyn este aproape caricatura arhetipului „stângistului bărbos“, un regres în zilele întunecate ale anilor ’80 când puritatea ideologică era preţuită de laburişti mai mult decât victoria în alegeri, un personaj pe care nu l-ar alege nimeni acum. Dar pentru armata sa de superteri, Corbyn, duşmanul declarat al austerităţii, este singurul om onest care a mai rămas în politică, un personaj care poate fi inspiraţia unei noi generaţii de activişti.
Un accesoriu al stângii britanice timp de peste 40 de ani, politicianul este o figură prezentă aproape permanent la marşuri şi demonstraţii, membru al diferitelor comitete, un campion al cauzelor controversate, un pamfletar neobosit şi un priceput vorbitor prin megafon.
În urmă cu câţiva ani nici chiar cei mai înflăcăraţi admiratori nu l-ar fi văzut ca viitor lider al opoziţiei Reginei. Iar aceasta nu doar pentru că el crede în abolirea monarhiei.
Voluntar pentru cauze umanitare şi activist sindical în tinereţe, Corbyn aparţine unei „găşti“ din ce în ce mai mici de parlamentari care au ţinut strâns de principiile lor socialiste în timp ce partidul mărşăluia spre dreapta ghidat de Tony Blair şi Gordon Brown.
Politicianul nu a ocupat până acum niciun post de ministru şi nu şi-a promovat cauzele din vreo funcţie de top din partid, însă consideră că acum, la 66 de ani, a venit şi timpul său.
Omul a provocat o adevărată corbynmanie în rândul alegătorilor din partid atât de puternică încât cei trei contracandidaţi, mai tineri, mai pregătiţi, nu i-au făcut faţă.
Un star rock cu mii de fani
În pofida, sau poate chiar datorită stilului reţinut, simplu, Corbyn pare că a fost capabil să devină o inspiraţie pentru oamenii care şi-au pierdut încrederea în laburişti în timpul „domniilor“ lui Blair şi Brown şi că aduce speranţă activiştilor tineri înfierbântaţi de masajul său puternic antiausteritate.
De când Corbyn a preluat conducerea laburiştilor, în doar 24 de ore peste 15.500 de persoane s-au înrolat în partid ca membri plătitori de contribuţie completă, notează The Telegraph.
Duşman declarat al austerităţii în economie, Corbyn este adeptul austerităţii în viaţa sa de zi cu zi. Modestia sa este legendară. Politicianul are de obicei cele mai mici cheltuieli din rândul parlamentarilor. Se îmbracă simplu şi circulă cu bicicleta.
„Ei bine, eu nu cheltuiesc mulţi bani. Duc o viaţă foarte normală, merg cu bicicleta şi nu am maşină“, spunea el la începutul anului. Este vegetarian şi nu bea alcool (a devenit vegetarian la 20 de ani după ce a lucrat la o fermă de porci). A mărturisit că nu a fumat niciodată marihuana, însă a avut o copilarie şi o studenţie idilică. După demonstraţiile din Trafalgar Square îi place să mânânce hummus la un restaurant din Londra. Îi place să-şi prepare singur dulceţurile din fructe din recolta proprie. Însă şi mai mult îi place politica, poate mai mult decât viaţa de cuplu: este la a treia nevastă.
Jeremy Corbyn:„Sunt superbogaţii fericiţi că sunt superbogaţi? Aş vrea ca superbogaţii să-şi plătească echilibrat datoriile faţă de restul comunităţii.“
„Fără excepţie, cea mai mare parte a infrastructurilor de electricitate, gaze naturale, apă şi de transport feroviar au fost construite prin investiţii publice după cel de-al Doilea Război Mondial şi au fost toate privatizate la preţuri de nimic spre beneficiul vânătorilor lacomi de active de către guvernele conduse de Thatcher şi Major.“
„Armele nucleare n-au salvat nicio viaţă, au ucis mii de persoane, au mutilat mult mai multe şi au împovărat naţiunile sărace care le au.“
„Marea Britanie nu-şi poate tăia drumul spre prosperitate. Trebuie să şi-o construiască: investind în infrastructură modernă, în oameni şi pregătirea lor, promovând ideile inovatoare şi găsind modalităţi noi de a rezolva problema încălzirii globale“.
