Mai rar se întâmplă ca o singură zi, darămite un singur oraş, să adune la un loc trei summituri de asemenea importanţă: o reuniune a NATO - o alianţă de apărare militară vestică -, o întâlnire a liderilor G7 - ai celor mai puternice economii din lume - şi un summit UE. Toate s-au întâmplat ieri la Bruxelles, capitala Europei, şi au avut ca numitor comun războiul din Ucraina şi preşedintele american Joe Biden.
Simbolistica prezenţei lui Biden în Europa la trei mari reuniuni de vârf este una aparte şi reflectă problemele grave ale momentului: America a fost salvatorul Occidentului în cel de-al Doilea Război Mondial, iar acum încearcă să devină apărătorul ordinii mondiale occidentale în faţa a ceea ce tinde să devină o axă anti-occidentală ruso-chineză.
Unitatea NATO, a UE şi a aliaţilor lor, dar şi puterea şi hotărârea Rusiei şi Chinei sunt testate de invazia Rusiei din Ucraina. De asemenea, prezenţa lui Biden, cu greutatea economică, politică şi militară a Americii în spate, ar trebui să coaguleze la un loc ţările europene pentru un răspuns coerent şi eficient la agresiunile Rusiei din Ucraina şi la efectele economice şi politice ale războiului. Invazia Rusiei, eşuată, tinde să devină o campanie de măcel şi distrugere.
Occidentul pare că are nevoie de un lider pentru că ţările membre ale NATO şi UE au o istorie de interese diferite şi de certuri, neînţelegeri şi blocaje în luarea deciziilor în momente critice. Iar Rusia, care a profitat de ceea ce îşi doreşte cel mai mult capitalismul, bani, costuri mici şi profit ridicat, încearcă să exploateze aceste probleme sau să lovească în locurile pe care le consideră nevralgice sau vulnerabile.
Preşedintele rus Vladimir Putin a anticipat, probabil, un răspuns mai slab din partea ţărilor europene mizând pe faptul că acestea sunt dependente de gazele, petrolul şi cărbunii importaţi din Rusia. Sau pe faptul că firme şi companii, mari şi mici, mai ales din vestul Europei, şi-au stabilit baze de producţie şi export în Rusia sau contează pe această piaţă pentru creşterea afacerilor. Un exemplu al acestei dependenţe este grupul auto francez Renault, care abia acum, după o lună de război, a anunţat suspendarea operaţiunilor din Rusia, unde produce şi de unde exportă automobile.
În tot acest timp, preşedintele francez Emmanuel Macron, aflat în campanie electorală, a căutat să se facă cât mai vizibil discutând cu Putin pentru a dezamorsa conflictul pentru ca mai apoi să ameninţe Rusia. Dar tot Macron este cel care a declarat că NATO este în moarte cerebrală şi că el vrea o armată comună europeană, pe care, probabil, ar fi condus-o Franţa. Aceste idei au venit după ce chiar preşedintele SUA de dinainte de Biden, Donald Trump, a fost cât pe ce să şubrezească alianţa militară.
Şi tot în timpul guvernării lui Macron Franţa şi-a adâncit colaborarea în domeniul energiei nucleare cu Rusia. De asemenea, Germania s-a transformat în ultimii ani în cel mai mare consumator de gaze şi petrol ruseşti din Europa şi s-a visat un centru european al energiei, rol în care ar fi ajuns cu ajutorul gazelor ruse.
Acum se pune problema ca ţările europene să pună capăt dependenţei de energia rusă şi să sisteze importurile de gaze şi petrol din Rusia. Dar atât guvernul german, cât şi mari companii germane se opun acestui lucru pentru că asta ar însemna, spun ele, recesiune, scumpiri şi distrugeri de locuri de muncă.
Un gazoduct rusesc care ar fi adus gaze direct în Germania, ocolind Ucraina şi Polonia, state ostile Rusiei, aproape că a învrăjbit Berlinul cu Washingtonul, acesta din urmă făcât presiuni pentru desfiinţarea proiectului. Germania a împiedicat punerea în funcţiune a gazoductului abia după ce Rusia a invadat pentru a doua oară Ucraina.
Un exemplu mai special este şi Ungaria, o ţară care nu are forţa economică a Germaniei dar care, sub guvernarea lui Viktor Orban, şi-a acutizat dependenţa de energia rusească. Iar astfel Orban a devenit dependent politic de Putin. Energie ieftină înseamnă avantaje electorale pentru Orban, care în aprilie are alegeri dificile. În acest scop, în timp ce Rusia îşi concentra armata la graniţele cu Ucraina, Ungaria a încheiat un mult lăudat acord pe termen foarte lung pentru gaze cu Gazprom.
De asemenea, Rosatom, companie rusă de stat, finanţează cu zece miliarde de euro şi construieşte o nouă centrală nucleară în Ungaria. Compania de transport public din Budapesta are contract cu o companie rusă pentru furnizarea garniturilor de tren pentru o linie nouă de metrou, M3, iar comanda întârzie.
După prima invazie rusească din Ucraina, cea a Crimeii, Orban a cerut de multe ori relaxarea sancţiunilor impuse de UE şi de SUA Moscovei. Acum, el cere ca noile sancţiuni să nu afecteze energia rusă şi îndeamna NATO şi UE la neamestec în războiul din Ucraina. Iar criza refugiaţilor ucraineni o foloseşte pentru a forţa Comisia Europeană să deblocheze fondurile europene destinate Ungariei. Blocajul a fost impus pentru că partidul de guvernământ maghiar promovează şi aplică politici care încalcă statul de drept.
