Business Internaţional

La un an de la preluarea şefiei BCE, italianul Mario Draghi a devenit cel mai puternic bancher al Europei. El nu se teme nici măcar să înfrunte Germania, cea care i-a asigurat poziţia

La un an de la preluarea şefiei BCE, italianul Mario Draghi a devenit cel mai puternic bancher al Europei. El nu se teme nici măcar să înfrunte Germania, cea care i-a asigurat poziţia

Italianul foloseşte stilul american direct, rapid şi incisiv, învăţat în jungla de pe Wall Street. Foto AFP

Autor: Ioana Nita

02.11.2012, 00:07 1527

Sub conducerea lui Draghi, cu banii ieftini daţi băncilor instituţia a evitat o nouă criză financiară, iar cu promisiunea sprijinului neli­mitat a scos din ghearele pieţelor Italia şi Spania. Stilul lui Draghi de a acţiona rapid şi decisiv vine din experienţa lui americană, având în vedere că a fost un director important la cea mai influentă şi cea mai hulită bancă de pe Wall Street, Goldman Sachs.

Candidatura lui Draghi la preşedinţia BCE a fost sprijinită de fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy. Italianul şi-a asigurat însă postul doar după ce a câştigat şi suportul celui mai puternic politician european, cancelarului german Angela Merkel, convingând-o că va veghea asupra siguranţei fiscale.

În mod formal, sarcina sa ca preşedinte al BCE este să ghideze rata dobânzii de politică monetară astfel încât preţurile să nu crească sau să scadă brusc pe termen mediu. La acest capitol, deciziile au fost corecte, scrie cotidianul american The New York Times.

Predecesorul său, Trichet, s-a axat tot pe menţinerea stabilităţii preţurilor din zona euro, dar el a refuzat toate propunerile ca BCE să calmeze pieţele promiţând că va acţiona ca un creditor de ultimă instanţă. Draghi a preluat conducerea BCE pro­miţând în principiu acelaşi lucru. Însă, el a condus instituţia pe un alt drum, îmbinând măsurile curajoase cu cele precaute în eforturile de a preîntâmpina ceea ce ameninţa să devină o criză financiară.

N-a întârziat să acţioneze

La doar două zile după ce s-a instalat în funcţie, Draghi a coborât dobânda de po­li­tică monetară de la 1,50% la 1,25%, iar apoi în decembrie anul trecut a redus-o din nou, la 1%.

În prezent dobânda de politică monetară este de 0,75%. Tot în decembrie anul trecut BCE a început să ofere sub conducerea sa băncilor europene fonduri practic nelimitate prin credite de urgenţă, însă aceasta fără surle şi trâmbiţe. Băncile au putut împru­muta oricât au vrut cu condiţia să aducă garanţii. Astfel, în total 523 de bănci au împrumutat 489 miliarde euro de la BCE la dobânzi foarte mici. Doar că băncile au preferat să-şi îndestuleze capitalul cu aceşti bani, iar fondurile rămase să le "parcheze" înapoi la BCE în loc să alimenteze cu lichidităţi economiile.

CV-UL CELUI MAI INFLUENT BANCHER DIN EUROPA

BCE a folosit un limbaj tehnic, dar sugestiv, referitor la acţiunile sale, însă se pare că a făcut ceea ce conducerea instituţiei a spus în 2011 că nu va face - a inundat pieţele financiare cu euro în încercarea de a se asigura că nu se va ajunge la un şoc financiar major din cauza crizei datoriilor suverane din regiune. A fost evitat astfel un nou scenariu de tipul Lehman Brothers.

Dar în primăvara acestui an au apărut noi probleme şi întrebări cu privire la eficienţa împrumuturilor acordate de BCE, având în vedere că băncile spaniole au nevoie de ajutor, iar populaţia şi-a retras banii din depozilele bancare atât în Spania, cât şi în Grecia, stat pentru care se pune problema ieşirii din zona euro. Draghi a răspuns acestor probleme la sfârşitul lunii mai, acuzând liderii politici că prin inacţiunea lor au şubrezit structura zonei euro.

El a cerut ca Uniunea Europeană (UE) să înfiinţeze un fond de garantare a depozitelor pentru a reasigura cetăţenii că banii din băncile europene sunt în siguranţă şi să aducă băncile mari sub supraveghere europeană.

A pus pieţele cu botul pe labe

După summitul UE din iunie, preşe­dintele BCE a abordat cu forţe proaspete problemele din Europa. Printr-o declaraţie îndelung inter­pre­tată şi disecată de presă, analişti şi inves­titori, la sfârşitul lunii iulie, Draghi a căutat să cal­meze pieţele promi­ţând că BCE "va face orice este necesar pentru a proteja moneda euro".

Şeful BCE a sugerat, doar, fierbând la foc mic pieţele şi liderii europeni, că banca ar putea achiziţiona obligaţiuni suverane pentru a reduce costurile de împrumut ale statelor europene cu probleme de finanţare. Mulţi s-au temut atunci că BCE face prea mult zgomot pentru nimic. Însă în septembrie BCE a prezentat un program de achiziţii nelimitate de datorii suverane. Programul poate fi accesat, spre ne­mulţumirea Spaniei, doar dacă guvernul ţării respective cere ajutor mecanismelor de salvare ale zonei euro, ceea ce ar presupune implementarea unor reforme şi măsuri de austeritate. În principiu, acest plan al BCE nu implică doar o creştere enormă a rolului instituţiei, ci reprezintă şi un pas important către atingerea obiectivului care vizează o Europă mai integrată în care guvernele naţionale să dea mai multă putere autorităţilor centrale.

Programul de achiziţii nelimitate de acţiuni a fost susţinut de 23 de membri din consiliul guvernatorilor BCE, cu excepţia preşedintelui băncii centrale a Germaniei, Jens Weidmann, care, mai plastic, compară acţiunile instituţiei internaţionale cu munca diavolului.

Dovadă că BCE are o importanţă şi influenţă tot mai mare în zona euro este planul liderilor europeni de a pune instituţia în centrul uniunii bancare europene. BCE ar avea rolul de supraveghetor unic.


Cine au fost şi ce au făcut predecesorii lui Draghi

Jean-Claude Trichet, francez, preşedinte 2003-2011

Trichet a ghidat BCE prin criza financiară mondială şi a părăsit postul la mijlocul crizei datoriilor suverane din zona euro. Trichet a ţinut dobânzile sub control şi a menţinut stabilitatea preţurilor, în acelaşi timp protejând independenţa băncii centrale.Preşedintele a fost criticat pentru decizia de a cumpăra obligaţiunile statelor îndatorate, mişcare considerată de mulţi că depăşeşte limitele mandatului BCE. Având în faţă criza din economia greacă, Trichet a cerut o mai strictă disciplină financiară, impusă sub ameninţarea sancţiunilor, şi mai multă supraveghere în zona euro pentru a preveni o reeditare a crizei datoriilor.

Willem Duisenberg, olandez, preşedinte 1998-2003

Duisenberg a venit la şefia BCE după o lungă experienţă ca preşedinte al băncii centrale a Olandei şi patru ani ca ministru de finanţe. El a pregătit terenul pentru punerea în circulaţie a euro în 2002 şi a supravegheat marele transfer de valută, când peste 300 milioane de europeni şi-au schimbat francii, mărcile, lirele şi celelalte monede pentru euro. Duisenberg a ghidat moneda unică în primii ani, când euro a căzut la niveluri minime record faţă de dolar, pentru ca mai apoi să depăşească moneda americană şi să devină o valută de încredere, inclusă în rezervele băncilor centrale.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO