Însă preţul plătit de Letonia este enorm: rata şomajului aproape
s-a triplat de la intrarea econo miei în criză, iar din 2008 ţara şi-a pierdut mai mult de 5% din populaţie din cauza emigrării. Majorita tea celor care au plecat sunt tineri.
Creştere pe măsura declinului
Economia letonă a scăzut cu aproape o cincime în perioada 2008-2009, în contextul crizei mondiale şi al în gheţării aproape totale a lichidităţii. Plonjonul a venit după o perioadă în care economia s-a supraîncălzit, cu creditarea şi activitatea din construcţii peste nivelul care ar fi putut fi susţinut pe termen lung. Soluţia aleasă de guvernanţi pentru ieşirea din criză a fost austeritatea strictă, adică devalorizarea internă, prin care guvernul reduce cheltuielile şi pune presiuni descendente pe preţuri şi salarii pentru refacerea competitivităţii economice, scriu ana liştii portalului de analiză economică şi financiară seekingalpha.com. O alterna tivă ar fi fost devalorizarea monedei. Dar economia a crescut cu 5,5% în 2011, iar anul trecut a avansat probabil cu 5,3%, cel mai rapid ritm din Europa. Deficitul bugetar a ajuns la 1,5% din PIB, nivel râvnit de multe dintre statele UE şi chiar din zona euro.
Circa 30% din aparatul de stat a dispărut
Pentru a reduce birocraţia, molimă care a luat amploare în anii de boom, guvernul a concediat 30% din funcţionarii civili, a desfiinţat jumătate din agenţiile guvernamentale şi a redus salariul mediu cu 26% într-un singur an, notează The National. Însă rezultatul este că rata şomajului a crescut de la 6,5% în 2007 la peste 16% în 2011.
Ministerele au impus reduceri de 35% ale salariilor personalului, dar pensiile şi ajutoarele de şomaj au fost în mare parte cruţate. În total, reducerea cheltuielilor publice a avut o pondere de două treimi în ajustarea fiscală.
Cum peste o criză financiară gravă nu se poate trece fără ajutor financiar extern, Letonia a cerut şi a primit împrumuturi de la FMI, UE şi statele vecine. Fondurile promise echivalau în 2008 cu 37% din PIB-ul ţării, dar gu vernul nu a utilizat decât 60% din aceşti bani.
La sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, Letonia a rambursat tot ce a primit de la FMI, cu aproape trei ani înainte de termenul limită stabilit cu instituţia financiară internaţională, deoarece se poate împrumuta mai ieftin de pe pieţe. Randamentul mediu al obligaţiunilor cu scadenţa la şase ani s-a prăbuşit la 1,7%, comparativ cu 11% în cazul Greciei.
În iunie anul trecut, directorul ge neral al FMI Christine Lagarde a vi zitat Riga pentru a saluta succesul Letoniei. "Suntem aici pentru a sărbători reali zările voastre. FMI este mândru că a făcut parte din povestea de succes a Letoniei", a afirmat atunci Lagarde.
Acum însă, FMI atrage atenţia că reducerea cheltuielilor sociale a fost prea mare şi riscă să amplifice cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE, cauza celui mai rapid val de emigrări din ultima decadă. Pe acelaşi ton, Comisia Europeană subliniază că reducerea veniturilor minime a încălcat acordurile cu UE şi a fost făcută fără o cercetare mai profundă a efectelor, potrivit Bloomberg.
Letonii au învăţat că este mai bine ca nemulţumirile să fie ţinute sub tăcere
O ciudăţenie a Letoniei este că aus te ritatea, deşi dură, pare că a fost accep tată de populaţie, spre deosebire de Grecia, Spania sau Portugalia, ţări ade-sea paralizate de proteste de stradă ma-sive. O explicaţie a ciudăţeniei ar fi că le tonii sunt obişnuiţi cu vremurile gre le, pe care le-au suportat sub ocu paţie so vietică, apoi nazistă şi din nou sovietică.
Ei au învăţat atunci că este mai bine ca nemulţumirile să fie ţinute sub tăcere. După ce ţara a ieşit de sub controlul Moscovei, în 1991, uzinele învechite ale erei sovietice au fost închise, sufocând industria. Atunci economia s-a contractat cu aproape 50%.
Apoi, spre deosebire de cea mai mare parte a Europei, Letonia de astăzi nu are tradişie în activism sindical.
"Ce poţi obţine în stradă? Este frig şi ninge. Aici este considerat ruşinos ca oamenii care au salariu, oricât ar fi de mic, să facă grevă", a explicat Peteris Krigers, preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Libere, adăugând că organizarea grevelor este aproape imposibilă.
De asemenea, din Letonia lipsesc partidele politice de stânga care în alte părţi s-au opus austerităţii şi legislaţia rigidă care protejează locurile de muncă nivelul salariilor. Premierul leton Valdis Dombrovskis, artizanul austerităţii, a fost reales, nu înlăturat de la putere aşa cum a fost cazul multora din omologii săi europeni.
"Lecţia pe care Letonia o dă este că nu este nicio lecţie"
Austeritatea a calmat pieţele, când ţara era pe cale să intre în faliment, iar revenirea creşterii economice facilitează accesul guvernului şi afacerilor private la finanţare. Iar reducerea salariilor, atât la stat cât şi în sectorul privat aduce un plus de competitivitate forţei de muncă din Letonia. Odată cu creşterea exporturilor, companiile au început să reangajeze.
Oamenii de afaceri laudă strategia guvernului, dar nu cred că aceasta ar funcţiona în altă parte.
"Poţi face astfel doar într-o ţară care poate îndura o durere mare şi are o piaţă a muncii cu o flexibilitate dramatică. Lecţia pe care Letonia o dă este că nu este nicio lecţie", a afirmat profesorul Morten Hansen, şeful departamentului de economiei din Riga al Şcolii de Economie Stockholm.
Câştigul economic adus de reforme face ca 31% din populaţia Letoniei să se confrunte cu "lipsuri materiale severe", se arată într-un raport al Eurostat. Doar în Bulgaria, cea mai săracă ţară din UE, proporţia este mai mare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
