♦ Băncile centrale cumpără aur în detrimentul dolarului, achiziţiile de metal preţios ajungând la un nivel record în prima jumătate a acestui an ♦ În acelaşi timp, ponderea dolarului în rezervele valutare globale este cea mai mică din 2013 încoace, potrivit datelor FMI.
Schimbarea se produce în contextul creşterii tensiunilor din comerţul mondial, însă unii cred că tendinţele reflectă conturarea unui scenariu apocaliptic pentru moneda americană, în care aceasta se depreciază cu până la 60% faţă de euro sau yen.
Preşedintele american Donald Trump face presiuni puternice asupra Rezervei Federale americane să slăbească dolarul pentru a-i ajuta pe exportatorii americani. Analiştii de la Wells Fargo cred că dacă aceste presiuni se intensifică, punând sub semnul îndoielii independenţa băncii centrale, dolarul chiar se va deprecia. Analiştii de la Saxo Bank spun că slăbirea dolarului este ultima speranţă pentru economia mondială, în plină încetinire sincronizată.
În toamna anului trecut, Bloomberg l-a adus în văzul lumii pe Ulf Lindahl, director executiv al A.G. Bisset Associates, specializat în operaţiuni de hedging faţă de riscurile cursului de schimb valutar pentru fonduri de pensii şi investiţii de familie în SUA şi Europa. Lindahl, cu patru decenii de experienţă pe pieţele valutare, prezice că dolarul se va deprecia cu 40% faţă de euro până la sfârşitul anului 2024. Peste alţi câţiva ani, deprecierea poate ajunge şi la 60%. Strategul îşi argumentează teoria prin observaţia că începând cu anii ’70, dolarul repetă un ciclu de 15 ani de urcuşuri şi coborâşuri şi că în prezent moneda americană este într-un astfel de ciclu.
„Vom vedea un declin foarte substanţial al dolarului“, a avertizat Lindahl anul trecut. „Implicaţiile vor fi masive pentru toate pieţele financiare“, cu o fugă de acţiuni şi ascensiune preţurilor materiilor prime.
Astfel de teorii apar şi dispar ca furtunile de vară, aducând glorie şi publicitate de moment autorilor, însă declinul de 9% al dolarului din 2017 şi prezicerile din septembrie 2018 ale apostolului investiţiilor Ray Dalio de la Bridgewater despre o scădere dramatică a valorii monedei americane i-au pus pe mulţi pe gânduri.
Lindahl îşi propovăduieşte pesimismul la adresa dolarului încă din 2016, când moneda era în plină ascensiune, distribuind grafice la conferinţele industriei de profil şi la petreceri. Predicţiile sale au fost adesea privite cu neîncredere. Câţiva l-au luat în serios şi i-au inclus calculele în strategiile lor. Lindahl a fost mântuit în 2017, când dolarul s-a scufundat, iar speculatorii pariau că celelalte bănci centrale ale lumii dezvoltate vor urma Rezerva Federală americană cu creşterea dobânzilor, încurajate de revenirea economică globală sincronizată.
În toamna aceasta, Rana Foroohar, editorialistă la Financial Times, a readus în prim-plan publicistic teoria lui Lindahl, întrebându-i pe investitori dacă
s-au pregătit pentru scenariul „apocalipsei dolarului“. Ea le pune investitorilor în faţă posibilitatea schimbării întregii paradigme investiţionale. De decenii, scrie Foroohar, în SUA viitorilor pensionari şi celor care pun bani deoparte li se spune că ar trebui să-şi investească rezervele într-un fond care urmăreşte un indice bursier, cum ar fi S&P, unul care evoluează în funcţie de soarta celor mai mari companii, şi să uite de ele până când ies la pensie. Din anii 1980 încoace, acesta a fost un sfat bun doarece multinaţionalele, mai ales cele americane, au fost cel mai bun mod de a face bani din globalizare, iar globalizarea a fost foarte bună pentru cotaţiile acţiunilor celor mai multe companii mari.
„Însă recent am început să mă întreb - ce ar însemna dacă întreaga paradigmă pentru investiţiile pe termen lung s-ar schimba? Globalizarea, aşa cum o ştim noi, stagnează. Asta ştim precis. Dar dacă ne îndreptăm spre sfârşitul unei perioade foarte lungi de represiune financiară în care dobânzile în scădere au mascat un adevăr mai important?“, scrie editorialista de la FT.
Locul Americii în lume s-a schimbat, la fel şi potenţialul de creştere al corporaţiilor americane. În aceste condiţii, lumea ar trebui să se aştepte la o corecţie nu doar a preţurilor acţiunilor multinaţionalelor americane, ci şi a dolarului. Implicaţiile ar fi profunde pentru investitorii de peste tot, de la oamenii de rând care-şi aşteaptă pensia în SUA la fondurile gigant de pensii din Europa şi Asia. Acest scenariu, continuă Foroohar, a fost numit de strategii de la Bisset Associates „apocalipsa dolarului“.
La prima vedere, îşi explică ea ideea, probabilitatea ca acţiunile americane şi dolarul să se scufunde în acelaşi timp pare aproape zero. În primul rând, cele două elemente merg adesea în direcţii opuse, un dolar slab făcând exporturile companiilor americane mai competitive pe pieţele globale. Exporturi mai mari înseamnă bani mai mulţi.
În plus, cu toate că unele state ca Rusia şi China renunţă la activele denominate în dolari din motive politice şi economice, dolarul a rămas moneda de rezervă a lumii. Un studiu recent al Brookings Institution a găsit că ponderea monedei americane în rezervele valutare globale s-a micşorat cu doar două puncte procentuale din 2007, în timp ce ponderea euro a scăzut cu şase puncte. Însă schimbările din sistemul mondial al rezervelor valutare au nevoie de timp. În schimb, monedele îşi modifică traiectoria mai rapid, în cicluri de 15 ani în cazul valutelor importante. Dacă teoria lui Lindahl rezistă, dolarul s-ar putea deprecia faţă de euro şi yen cu 50-60% în câţiva ani. Dacă investitorii străini, ca fondurile de pensii europene şi japoneze, speriaţi de dolar, vor începe să fugă de activele denominate în moneda americană, acţiunile americane vor avea de suferit „ un scenariu aşteptat deja de mulţi deoarece acţiunile americane sunt în a doua cea mai scumpă perioadă din ultimii 150 de ani. Acest lucru i-ar lovi de americanii care-şi ţin rezervele de bani în fonduri bursiere. Unii investitori şi-au luat măsuri de siguranţă cumpărând aur. Şi alte materii prime ar creşte. Dacă „apocalisa dolarului“ chiar vine, investitorii ar putea căuta refugiu şi în euro sau yen, caz în care yieldurile obligaţiunilor americane ar fi forţate să crească. Puţini se aşteaptă la acest lucru, având în vedere prevalenţa scenariilor în care dobânzile mici vor persista mai mult timp. Creşterea yieldurilor, a costurilor de finanţare, ar lovi companiile împovărare cu datorii. Unele dintre acestea s-au transformat deja în zombi, rămânând în viaţă doar pentru că se hrănesc cu datorii. Ultimii ani au fost buni pentru acţiunile americane, dar au dus şi la extinderea ingineriilor financiare. Companiile folosesc tot ce găsesc la îndemână - de la lacune fiscale la răscumpărări de acţiuni - pentru a sfida gravitaţia economică. Băncile centrale le-au ajutat să facă acest lucru prin relaxarea politicii monetare, adică prin ieftinirea banilor. De aceea, crede autoarea, acţiunile americane şi preţurile activelor în dolari au rămas la niveluri ridicate în pofida multitudinii de riscuri din economia politică şi a provocărilor pentru afaceri. În cele din urmă, dacă corporaţiile americane nu mai sunt percepute ca fiind cele mai competitive din lume, acţiunile lor se vor duce în jos, la fel şi dolarul. Am ajuns la acel punct? Nu încă, crede Foroohar. „Dar, având în vedere erodarea bazei de forţa de muncă talentată a Americii, infrastructura deficitară şi lipsa de investiţii în cercetare, mă întreb dacă acest punct nu se apropie rapid“, mai spune editorialista. O analiză a EY a găsit că numărul de companii din Fortune Global 500 cu sediul în SUA a scăzut de la 179 în 2000 la 121, în timp ce numărul celor cu sediul în China a urcat de la 10 la 119. Acest lucru semnalează mutarea corporaţiilor în locul de unde se aşteaptă să le vină creşterea în viitor „ Asia. În acest caz, va fi nevoie de o nouă strategie de investiţii pentru o lume nouă.
Rezervele valutare deţinute în dolari la nivel global au coborât de la 61,86% din total în primul trimestru la 61,63% în trimestrul doi, potrivit datelor FMI, care arată în acelaşi timp totalul a crescut.
