Lovitura de stat eşuată din Turcia, în viziunea jurnaliştilor de opinie turci

Lovitura de stat eşuată din Turcia nu a lăsat în urmă doar sute de persoane ucise şi mii de soldaţi, judecători şi procurori arestaţi, ci şi multe întrebări şi dileme. Editori şi jurnalişti de opinie din întreaga lume au încercat să înţeleagă ce forţe au declanşat această tentativă de preluare a puterii, de ce a eşuat încercarea unui grup de ofiţeri din armată şi care ar fi fost consecinţele unui succes al loviturii de stat.

În opinia sa, Yusuf Kanli, jurnalist la Hurriyet Daily News, a scos în evidenţă rolul jucat de mass media în evenimentele din 15 iulie în Turcia. Kanli arată că dezvoltarea noilor tehno­logii, a telefoanelor şi a internetului, a transformat lu­mea într-o „reţea globală“ care face orice lovitură de stat ne­realizabilă.

Erdogan a transmis un mesaj prin FaceTime către populaţia turcă prin care le cerea oamenilor să iasă în stradă pentru a anihila lovitura de stat. Mesajul a fost transmis pe toate canalele private de televiziune din Turcia, în ciuda ordinelor iniţiatorilor puciului.

Jurnalistul face o compa­raţie cu o altă lovitură de stat din Turcia, cea din 1960, care a reuşit, spre deosebire de cea din 2016, care a fost transmisă în direct şi la care populaţia a reacţionat imediat la îndemnul preşedintelui. Yusuf Kanli spu­ne că „putem sărbători că mijloa­cele de comunicare tur­ceşti au anulat o încercare de lovi­tură de stat“, Erdogan fiind salvat în mod paradoxal de mass-media pe care le-a hărţuit permanent în ultimii 14 ani.

Un alt jurnalist de la Hurryet Daily News, Murat Yetkin, a punctat opt întrebări despre încercarea de lovitură de stat, precum şi posibile răspunsuri. Rezultatul este o imagine complexă asupra evenimentelor recente din Turcia.

Murat Yetkin se întreabă cine sunt cei care au plănuit preluarea puterii, ilustrând că preşedintele Tayyip Erdogan, premierul Binali Yildirim şi alţi politicieni au pus iniţiativa loviturii de stat pe seama lui Fethullah Gulen, un cleric musulman care s-a autoexilat în Statele Unite.

Autorităţile de la Ankara nu au arătat dovezi clare ale implicării lui Fethullah Gulen, dar cer Washingtonului extrădarea acestuia. Clericul vizat a dezminţit orice acuzaţie.

Inevitabil, se pune problema dacă au fost implicate şi grupuri de susţinători ai lui Gulen, ipoteză luată în considerare de anchetatori guvernamentali şi militari.

Întrebări ridică şi momentul ales de ofiţerii din armată pentru a iniţia o astfel de acţiune. Yetkin citează surse care declară că adepţii lui Gulen au fost informaţi de încercarea de a prelua controlul asupra statului şi au văzut acest lucru drept o „ultimă şansă“ de a-l îndepărta pe Erdogan de la conducere.

Jurnalistul atinge problema credibilităţii armatei în urma eşuării loviturii de stat, arătând că „imaginea armatei drept cea mai credibilă instituţie în Turcia nu a rezistat de această dată“.

Cu privire la politica şi securitatea externă a Turciei, autorul articolului spune că „este puţin probabil ca relaţiile externe să fie afectate atât timp cât sunt respectate îndatoririle faţă de NATO“, însă securitatea internă a Turciei ar putea să fie destabilizată.

O altă întrebare vizează un posibil eşec al serviciilor secrete care nu au avut informaţii despre cei care au plănuit lovitura de stat pentru a putea lua măsuri de precauţie.

În Turcia şi nu numai circulă ipoteza că însuşi preşedintele Erdogan ar fi plănuit această lovitură pentru a-şi consolida puterea în Turcia. Jurnalistul demontează aceste opinii, arătând că Erdogan nu ar fi riscat ca militarii să „schimbe taberele“ şi nu ar fi pus în joc imaginea armatei, el fiind comandantul acestei instituţii.

De asemenea, după ultimele evenimente din Turcia se pune întrebarea dacă spectrul politic de la Ankara va suferi schimbări, în contextul unei popularităţi în creştere a lui Erdogan şi a delimitării tuturor partidelor din opoziţie faţă de orice implicare în lovitura de stat eşuată.