Când Oliver Blume, CEO-ul Volkswagen, cel mai mare angajator privat din Germania, le-a spus muncitorilor pe care i-a ameninţat cu disponibilizări şi închideri de fabrici că el nu „trăieşte într-o lume fantastică“, a fost huiduit, spun zvonurile. VW, o companie de 330 miliarde euro, vrea să reducă cheltuielie cu 10 miliarde de euro mai ales prin reduceri de salarii şi închiderea de fabrici în Germania. Blume dă vina pe un mediu de afaceri cu schimbări rapide şi pe faptul că VW trebuie să vândă mai multe maşini în China şi nu poate face asta decât la preţuri competitive. În Germania, costurile sunt prea mari. Aceasta este realitatea lui. Dar şi a altora ca el. Consiliul muncitoresc de la Bosch, un conglomerat industrial german şi mare furnizor de piese şi componente auto, se teme că acesta ar putea desfiinţa până la 10.000 de locuri de muncă în Germania. Bosch a redus deja programul de lucru pentru câteva mii de angajaţi şi această măsură ar putea fi extinsă. Ca şi alte companii germane, Bosch vrea să diminueze costurile pentru a rămâne competitiv pe pieţele internaţionale. Nici chiar ThyssenKrupp, cel mai mare producător de oţel al Germaniei şi simbol al supremaţiei industriale pe care această ţară a avut-o până nu demult, nu este imun. Va renunţa şi el la mii de angajaţi şi va închide o uzină. Până în 2030 personalul ar trebui redus cu 40%. ThyssenKrupp, Bosch, Volkswagen, BASF, Siemens, acestea sunt crema industriei germane. Anunţurile lor devastatoare fac întemeiată întrebarea dacă nu cumva industria germană este în declin. Deutsche Welle scrie că era în care companiile germane erau lideri în industriile lor s-ar putea să fi ajuns la sfârşit. France 24 se întreabă dacă nu cumva aceste companii au devenit simbolul „agoniei lente“ a industriei europene.
Revista Fortune a calculat că afacerile germane cuprinse în topul Fortune 500 au anunţat eliminarea a 60.000 de locuri de muncă numai în acest an. Fortune crede însă că valul cel mare de diponibilizări urmează să vină. Ce au în comun planurile de restructurare ale marilor companii germane este opoziţia îndârjită a muncitorilor şi sindicatelor. Odată cu apusul epocii de aur a industriei germane s-ar putea să înceapă o nouă eră, a sindicatelor. Printre oamenii de afaceri germani, sentimentul este că dacă economia germană se îndreaptă spre o criză sau spre transformări profunde, acestea vor fi de durată.
De obicei, când vine vorba de chestiuni legate de locuri de muncă, salarii şi negocieri colective în Germania există o cooperare bună între sindicate, angajatori şi guvern. Blocajele multiple în negocierile dintre managementul VW şi muncitori arată că tradiţia consensului în vremuri dificile nu mai există. Săptămâna a început cu zeci de mii de angajaţi din fabricile VW în grevă în ceea ce este perceput a fi escaladarea unui conflict între muncitori şi managementul angajatorului. Pe ce va face constructorul auto şi-a întemeiat revista Fortune predicţia că valul cel mare de reduceri de personal urmează să vină. Revista a calculat cifra de 60.000 de locuri de muncă anunţate anul acesta a fi eliminate pe baza planurilor prezentate de marile companii. Cifra va fi mai mare dacă sunt incluse firmele mici, furnizorii celor mari.
Cele mai multe restructurări de personal sunt în industria manufacturieră. Dar şi alte sectoare au probleme sau caută eficienţă mai mare. Spre exemplu, Deutsche Bank a indicat în februarie că renunţă la 3.500 de oameni pentru îmbunătăţirea profitabilităţii. Totuşi, cele mai urmărite planuri de eficientizare sunt cele ale Volkswagen deoarece acestea au făcut din restructurările de personal baza. Până în prezent, VW a folosit curba demografică pentru a reduce numărul de angajaţi prin scăderea vârstei de pensionare şi oferind angajaţilor mai în vârstă pachete generoase de concediere voluntară.
Cu toate acestea, compania a acţionat mai hotărât în ultimele luni, anulând un contract de muncă pe 30 de ani care oferea siguranţa locului de muncă pentru angajaţii săi, confirmând în acelaşi timp planurile pentru închiderea unei fabrici germane pentru prima dată în istoria sa de 87 de ani. În septembrie, analiştii Jefferies au prezis că Volkswagen ar putea concedia 15.000 de angajaţi pe durata desfăşurării programului de reducere a costurilor, ceea ce ar reprezenta cea mai mare rundă de restructurări din Germania de până acum. Disponibilizările au fost oprite de negocierile cu puternicul comitet muncitoresc al Volkswagen. Şi alţi producători de automobile germani merg pe ideea de tăieri de locuri de muncă, dar nu au dat încă detalii. În noiembrie, Mercedes-Benz a anunţat că intenţionează să reducă costurile anuale cu câteva miliarde de euro în următorii ani şi a refuzat să excludă reducerea forţei de muncă ca parte a acestei strategii. Companiile care alcătuiesc coloana vertebrală a celei mai mari economii a Europei s-au chinuit să navigheze printre obstacole precum creşterea preţurilor la energie şi scăderea cererii externe, o problemă specială în economia germană dependentă de exporturi. Ţara se îndreaptă spre cel de-al doilea an consecutiv de scădere economică. Industria este în recesiune din 2022, iar acest lucru este mai grav pentru Germania decât pentru alte economii deoarece ponderea producţiei industriale în PIBñul german este mult mai mare decât cea a altor ţări europene, cum ar fi Marea Britanie sau Franţa. „Într-o lume în care China a devenit «noua Germanie» - cel puţin la producţie industrială ñ vechiul model de afaceri macro al Germaniei, cu energie ieftină şi pieţe mari de export uşor accesibile, nu mai funcţioneazăî, spune Carsten Brzeski, şeful departamentului macro global pentru ING.
