Bursa de acţiuni chineză este în cădere liberă din iunie, suferind o corecţie de 30% după ce în cele 12 luni anterioare a avansat cu 150%.
Realul brazilian a ajuns la minimul ultimelor 12 luni faţă de dolar, ceea ce a forţat banca centrală să urce dobânda de referinţă la 14,25% pentru a stabiliza moneda şi limita inflaţia. Creşterea preţurilor este o bombă politică mortală într-o ţară în care sărăcia este un subiect extrem de sensibil. Între timp, guvernul a revenit asupra programului de reduceri de cheltuieli pentru a susţine economia.
Realul brazilian este doar una din monedele emergente care s-au prăbuşit. Rubla rusească s-a depreciat cu aproape 52% faţă de dolar începând cu 2012, după cum arată calculele Bloomberg. Lira turcească a căzut cu 36%, forintul cu 22%, peso-ul mexican cu 21%, zlotul cu 19%, rupia indiană cu aproape 14%, iar yuanul cu 8%.
Monedele ţărilor emergente sunt la cele mai scăzute niveluri începând cu 1999. Mai mult, obligaţiunile denominate în aceste monede au pierdut tot cea au câştigat în cinci ani.
Yieldurile obligaţiunilor braziliene cu scadenţa la zece ani vândute pe piaţa locală au crescut săptămâna trecută la nivelul record de 13,75% pe fondul declinului realului.
Managerii străini de fonduri au retras 327 de milioane de dolari de pe bursa din Hong Kong între 22 iulie şi 5 august şi 11,3 miliarde de dolari de pe bursa chineză de acţiuni între 8 iulie şi 5 august. Analiştii se aşteaptă ca ieşirile de capital să continue. Pentru unele din ţările emergente, modelul economic inflexibil, inadaptabil la crize, lipsa reformelor şi investiţiile neinspirate stau la baza regresului. Timp de 15 ani, creditul ieftin dat de Rezerva Federală americană şi robusteţea economiei chineze au „împins“ dolarii investitorilor spre pieţele emergente.
Acum, când riscul desincronizării „sorilor gemeni“ SUA şi China, dolarul puternic, scăderea preţurilor materiilor prime, încetinirea Chinei (şi orientarea modelului de creştere spre producţia şi cererea internă) şi dobânzile mai mari din SUA frânează creşterea în economiile emergente.
„Aceştia sunt anii slabi de după un deceniu de abundenţă“, explică pentru Bloomberg Carmen Reinhart, expert în crize financiare al şcolii economice Harvard Kennedy.
Pentru Ruchir Sharma, regresul de acum sugerează că randamentele „grase“ ale investiţiilor înregistrate la începutul anilor 2000 (indicele MSCI al pieţelor emergente a crescut de aproape patru ori între 2002 şi 2010) par o anomalie.
„Istoria arată că foarte puţine economii emergente au reuşit să ajungă în rândul ţărilor dezvoltate. Avem în faţă o revenire la normal“, spune Sharma, analist de top la Morgan Stanley Investment Management. Între timp, pe piaţa obligaţiunilor decalajul dintre lumea emergentă şi cea dezvoltată creşte rapid. Din 2009, indicele MSCI al pieţelor emergente a scăzut cu 10%, în timp ce pieţele dezvoltate au crescut cu 50%.
Vestea bună este că puţini economişti se aşteaptă ca lumea emergentă să fie lovită de crize de amploarea celei din Asia de Est din anii ’90 sau a celei din anii ’80 din America de Sud.
Mexicul şi mirajul petrolului
Un exemplu de reforme şi investiţii neinspirate este Mexicul, vecinul SUA şi a doua cea mare economie din America de Sud.
Reformele prin care guvernul lui Peña Nieto a schimbat constituţia pentru face industriile majore precum cea petrolieră şi a telecomunicaţiilor mai competitive, deci mai atractive pentru investitori, au făcut din Mexic unul din punctele strălucitoare de pe harta pieţelor emergente, notează Washington Post. Guvernul şi-a deschis industria petrolieră către investiţii străine pentru prima dată în ultimii opt ani.
Însă la prima licitaţie, de luna trecută, pentru vânzarea drepturilor de forare după petrol în Mexic guvernul a vândut doar două din cele 14 blocuri care le deţine. În ultimele luni ziarele mexicane au fost pline de veşti dezamăgitoare privind economia. Peso-ul a ajuns la minime record faţă de dolar, ritmul de creştere este minim, iar singurele lucruri care par să crească sunt sărăcia şi decalajul dintre bogaţi şi săraci.
„Avem o economie care practice nu a mai crescut de doi ani şi jumătate, iar acest lucru îi deranjează pe mulţi deoarece guvernul a promis creştere“, spune Jonathan Heath, economist la Universitatea Naţională Autonomă din Mexico City.
Economiştii spun că prăbuşirea preţurilor petrolului este una din frânele care ţin pe loc economia. Perspectivele de dezvoltare a industriei petroliere mexicane sunt cele care i-au entuziasmat pe investitorii străini.
