Business Internaţional

Va mai lupta BCE până la ultimul glonţ şi ultima picătută de sânge pentru a salva zona euro? Dacă va trebui să aleagă între o Germanie paralizată de recesiune şi inflaţie şi o Italie împinsă în criză de politicieni populişti?

În faţă pe scena crizei politice italiene a ieşit un personaj considerat radical, Giorgia Meloni, conducătoarea unui partid coborât direct din mişcarea fascistă a lui Mussolini.

În faţă pe scena crizei politice italiene a ieşit un personaj considerat radical, Giorgia Meloni, conducătoarea unui partid coborât direct din mişcarea fascistă a lui Mussolini.

Autor: Bogdan Cojocaru

30.07.2022, 13:00 9122

Activitatea din industria şi servi­ciile din Germania s-a contrac­tat brusc în iulie în parte deoarece inflaţia a început să erodeze cererea. S-a mic­şorat şi activitatea din eco­nomia zonei euro, iar aceste tendinţe nu reflectă o penu­rie adevărată de energie, aşa cum se întrevede la orizont.

Inflaţia accelerează, iar „recesiunea se apro­pie“, scrie un mare ziar francez, care dă astfel glas temerilor unui număr din ce în ce mai mare de analişti şi participanţi la piaţă. În paralel, unii inves­titori au început să-şi pună activele la adăpost faţă de şocurile unei posibile ieşiri a Italiei din zona euro.

Yieldurile obligaţiunilor guvernamentale ale acestei ţări supraîndatorate cresc, ceea ce înseamnă costuri de finanţare mai mari, adică datorie mai scumpă. Italia a fost cândva în centrul unei crize a datoriilor din zona euro, iar acum au apărut temeri că istoria se va repeta. Acea criză a adus zona euro în pragul destrămării. Italia, o ţară rezistentă la reforme şi cu politicieni cu tendinţe populiste puternice, se confruntă astăzi şi cu o criză guvernamentală.

La mijloc este prinsă Banca Centrală Europeană, care, cu decizia din cea mai recentă şedinţă de politică monetară, de joia tre­cută, a arătat că man­datul ei prin­cipal este de a domoli infla­ţia, care riscă să scape de sub control, fără a declanşa o nouă criză a datoriilor, con­centrarea în acest sens fiind pe Italia. BCE a majorat dobânda de politică monetară pentru prima dată după marea criză financiară, cu 50 de puncte de bază, aşa cum oficialii instituţiei au lăsat să se înţeleagă în ultimele zile.

Este un pas mare, care scoate dobânzile din teritoriul negativ al stimulării creşterii economice, dar lasă totuşi instituţia cu mult în urma Rezervei Federale americane. Aceasta din urmă a declarat război total inflaţiei. Creşterile de preţuri pot fi domolite, în teorie, cu creşteri de dobânzi, adică prin scumpirea creditului.

Credit mai scump înseamnă consum mai mic, cerere mai mică şi, ca o consecinţă, încetinirea creşterii preţurilor. Dar majorări de dobânzi înseamnă şi costuri de finanţare mai mari, iar pentru guverne supraîndatorate cum este cel al Italiei aceasta poate deveni o problemă gravă.

BCE nu s-a aruncat în gol când a majorat dobânzile, ci a venit şi cu un mecanism - Transmission Protection Instrument, TPI - prin care, cu achiziţii de obligaţiuni guver­na­mentale, intenţionează să prevină pieţele să atace disproporţionat statele din zona euro. Iar pieţele nu par să fi fost impresionate de arse­nalul prezentat de banca centrală a zonei euro.

Investitorii au căutat să scape de bond-urile italiene, trimitând în sus costurile de finanţare ale Romei, şi de euro, care iar s-a depreciat faţă de dolar. Deprecierea euro face importurile europene mai scumpe, producând astfel şi mai multă inflaţie.

BCE are mai multe instrumente de intervenţie pe piaţa datoriilor guvernamentale. În plus, zona euro are mecanisme de bailout testate în criza anterioară şi puse la punct între timp.

Prin urmare, de unde atâta dramatism? Ca orice mecanism de protecţie folosit până acum de BCE, limitele TPI vor fi testate de speculatori.

Analiştii spun că nu este sigur că banca centrală a zonei euro va activa instrumentul pentru a proteja Italia dacă problemele acesteia derivă dintr-o criză politică, aşa cum este cazul acum, ci îl va folosi pentru ca turbulenţele să nu se reverse pe pieţele de finanţare ale Spaniei sau Portugaliei, dacă acestea sunt cuminţi şi se ţin de disciplina fiscală, arată Bloomberg.

O analiză Reuters a găsit că Italia este mai expusă la creşterile de dobânzi decât pare la prima vedere. Economia italiană este ultima dintre cele mari ale zonei euro care şi-a revenit din marea criză, iar procesul a durat un deceniu. Este adevărat, însă, că nu este la fel de vulnerabilă cum era acum zece ani.

Dar în faţă pe scena crizei politice italiene a ieşit un personaj considerat radical, Giorgia Meloni, conducătoarea unui partid coborât direct din mişcarea fascistă a lui Mussolini. Meloni are şanse reale de a deveni premier în locul lui Mario Draghi, fost preşedinte al BCE în timpul crizei euro.

Draghi a demisionat pentru că partidele aliate din parlament i-au abandonat guvernul. Bancherul a salvat euro, dar a fost răpus de politica italiană, asupra căreia BCE nu are nicio influenţă. Dacă aceasta va fi pusă să aleagă între o Italie în derivă şi o Germanie paralizată în cazul în care criza economică se agravează semnificativ? Joi, în ziua deciziei (istorice) privind dobânzile, pieţele pariau contra Italiei.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO