În unele privinţe, mobilizarea guvernelor, a mediului de business şi a societăţii în lupta cu pandemia de coronavirus aminteşte de un război: graniţe blocate, libertatea de mişcare restricţionată, magazine şi restaurante închise, produse de larg consum raţionalizate, fabrici care-şi recalibrează producţia pentru a livra măşti chirurgicale, costume de protecţie şi aparate medicale, spitale suprasolicitate şi forţe de ordine sau armata patrulând pe străzi. În alte privinţe, loviturile produse de virus economiilor sunt deja sau au potenţialul de a fi mai dure decât cele din criza financiară globală din 2007-2009.
În ultimele zile, liderii mai tuturor statelor membre ale Uniunii Europene au căutat să convingă populaţia că este nevoie de restricţii în viaţa lor de zi cu zi variind de la închiderea şcolilor şi munca de acasă la concedii forţate şi renunţarea la cumpărăturile şi serviciile neesenţiale, scrie Bloomberg. Pe lângă eforturile de a pregăti lumea pentru astfel de sacrificii, UE se luptă să menţină coeziunea într-un moment în care criza ameninţă să rupă legăturile care ţin unit blocul comunitar.
„Suntem în război“, a spus preşedintele Franţei Emmanuel Macron într-un discurs pentru poporul francez în care a cerut unitate naţională în faţa sacrificiului comun. Însă nici chiar în al Doilea Război Mondial cafenelele şi restaurantele Parisului nu au fost închise. Actualul „război“ a făcut ca braseria Lipp şi Cafe de Flore, unde obişnuiau să bea Simone de Beauvoir şi Jean-Paul Sartre, să-şi suspende de duminica trecută activitatea în condiţiile în care Franţa se luptă cu coronavirusul. „Cel puţin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ştiam care ne este duşmanul. Acum nu avem nici cea mai vagă idee“, spune pentru Reuters ospătar şef al Brasserie Lipp, o afacere cu o istorie de 140 de ani. Hoteluri şi taxiuri ar putea fi rechiziţionate de guvernul francez pentru angajaţii din sistemul de sănătate, iar toate reformele propuse, inclusiv cea a pensiilor, una contro-versată, vor fi amânate, în timp ce nicio afacere nu va fi lăsată să se prăbuşească.
Un fond de solidaritate va fi înfiinţat pentru salariaţii afectaţi de efectele carantinelor şi luptei pentru împiedicarea răspândirii virusului. Eforturi similare fac multe alte guverne europene. În plus, au fost reintroduse controale la graniţe între statele membere ale UE şi a fost suspendă circulaţia normală liberă a bunurilor şi oamenilor - unul dintre pilonii integrării europene. Închiderea graniţelor a produs deja un conflict diplomatic.
Estonia, Letonia şi Lituania au trimis scrisori diplomatice Poloniei după ce sute dintre cetăţeni statelor baltice, membre ale UE, care încercau să ajungă acasă din străinătate au fost blocaţi la graniţa polono-germană, deşi Varşovia a promis iniţial că îi va lăsa să treacă.
În ceea ce priveşte efectele economice ale pandemiei de coronavirus, acestea sunt comparate cu cele din criza financiară şi economică globală din 2007-2009, după cum remarcă Deutsche Welle. Însă în unele industrii, criza a cauzat deja cel mai mare declin din istorie. Şocurile au reînviat amintirile despre criza anterioară: ameninţarea recesiunii, baie de sânge pe pieţele de acţiuni, guverne şi bănci centrale deschizând larg pungile cu bani. Însă mulţi experţi nu se grăbesc cu comparaţiile şi nu se lasă pradă pesimismului, prognozând că economiile îşi vor reveni rapid în a doua jumătate a anului, cu toate că impactul pe care virusul îl are le-a depăşit aşteptările. Totul depinde de cât durează pandemia şi starea de urgenţă declarată în diferitele state de pe glob. În industria transportului aerian de pasageri, confruntată cu o competiţie acerbă, războaie ale preţurilor şi situaţii financiare precare, este deja dezastru. Traficul aerian internaţional este ca şi mort. CEO-ul British Airways Alex Cruz a descris situaţia ca fiind „o criză de proporţii globale cum nu s-a mai văzut până acum“. „Unii dintre noi au lucrat în aviaţie în timpul crizei financiare, al epidemiei de SARS şi în criza 9/11. Ce se întâmplă acum ca rezultat al COVID-19 este mai serios decât oricare din aceste evenimente.“ Mai multe companii aeriene, printre care şi gigantul german Lufthansa, caută ajutoare de la stat. Interzicerea zborurilor dintre Europa spre SUA loveşte multe companii mari. Nici piaţa petrolului nu este într-o formă mai bună. Consumul global de petrol, aşteptat să înregistreze cea mai mare scădere din istorie: fabrici stau închise, oamenii nu mai circulă, pur şi simplu nu mai este cerere. Bloomberg scrie că actuala criză ar putea produce o comprimare a cererii pentru petrol mai mare de un milion de barili pe zi, nivelul piederilor din criza 2007-2008.
Cotaţiile ţiţeiului s-au prăbuşit cu peste 50% anul acesta, iar războiul preţurilor pornit de Arabia Saudită acutizează durerea. În turism, activitatea este moartă în această perioadă, cu impact sever în economiile dependente de acest sector cum ar fi Croaţia, Italia, Islanda sau Grecia. Însă avioanele vor decola din nou, fabricile vor fi repornite, rafinăriile vor produce mai multă benzină dacă muncitorii revin la muncă, iar viaţa reintră în normal.
Până atunci, ministrul economiei din Japonia a avertizat că efectele coronavirusului asupra economiei nipone ar putea fi mai grave decât cele ale crizei financiare Pandemia a lovit Japonia într-un moment cum nu se poate mai greu.
Recesiunea îşi arăta deja colţii, atrasă de majorări anterioare ale taxelor pe consum.
Coronavirusul este o ameninţare gravă în special pentru populaţii îmbătrânite cum este cea a Japoniei.
Din SUA, Jason Furman, economistul şef al fostului preşedinte Barack Obama, a declarat într-un interviu pentru Vox că „situaţia dă impresia că este mai grav decât în 2008“. Coronavirusul poate produce pagube economice mai mari decât criza financiară care a dus la marea recesiune, a explicat el, evertizând că decidenţii politici nu sunt nici măcar aproape de a finaliza proiectul unui răspuns suficient de cuprinzător. Apoi, virusul se răspândeşte mai rapid decât a făcut-o criza financiară. Furman a jucat un rol esenţial în pregătirea reacţiei Casei Albe la acea criză. Acum, el este profesor la Harvard. Furman a amintit ca în actuala criză, şocul este dublu: loveşte şi dinspre partea cererii, şi dinspre partea ofertei. În 2008, şocul a fost cauzat preponderent de declinul cererii, adică al consumului. Şi fostul candidat democrat la preşedinţie Andrew Yang a avertizat că efectele economice ale pandemiei pot fi mai grave decât cale ale crizei financiare. El a făcut aceste declaraţii în condiţiile în care mulţi cer introducerea unei versiuni temporare a propunerii sale pentru un venit universal de bază.
Premierul Australiei Scott Morrison a spus, de asemenea, că noua criză poate lovi economia ţării sale mai dur decât a făcut-o criza financiară globală. Mesaje similare vin şi din Noua Zeelandă şi Singapore. În China, cele mai recente date macroeconomice, care arată prăbuşiri fără precedent ale producţiei industriale şi a vânzărilor de retail, criza coronavirus are deja efecte mai grave decât colapsul financiar din 2008. SUA, China şi Japonia sunt cele mai mari economii ale lumii.
