♦ În politica externă, preşedintele Franţei Emmanuel Macron are un imens succes: „îngerii“ lui Macron, nemţoaica Ursula von der Leyen, franţuzoaica Christine Lagarde şi bulgăroaica Kristalina Georgieva, se pregătesc să-şi ia în primire posturile de top de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional ♦ Preşedintele le-a promovat şi le-a susţinut şi a obţinut astfel aliaţi la cele mai importante instituţii din Europa şi din lumea financiară.
De asemenea, Macron este prezent în zonele delicate geopolitic. Vrea să ajute la reformarea Libanului, a oferit o linie de credit Iranului, se implică în problema amazoniană, cu riscul de a tensiona relaţiile cu Brazilia, şi împinge Uniunea Europeană spre Rusia pentru a-şi face prieteni acolo înaintea Chinei sau Americii.
Însă în politica internă, preşedintele francez se loveşte de multiple ziduri cu mii de feţe. Doctori, avocaţi, piloţi, şoferi de autobuz şi conductori de metrou au protestat luna aceasta contra a ceea ce Macron numeşte reforma „Big Bang“ a sacrului sistem de pensii francez. Transportul în Paris a fost paralizat. Acţiunile viitorilor pensionari vin după ce anul trecut Franţa a fost zguduită de îndelungatele proteste ale Vestelor Galbene - oamenii lăsaţi în urmă de boomul economic de după criză şi de globalizare -, un lucru bun pentru el, după cum a mărturisit Macron într-un interviu pentru revista Time.
Demonstraţiile Vestelor Galbene, uneori violente, l-au făcut pe preşedinte să asculte şi să comunice mai bine, a explicat el, angajându-se să continue să construiască o nouă Franţă pe care să o scoată din „Valea Morţii“.
La începutul acestei luni, angajaţii de la metrou şi din transportul în comun au paralizat aproape tot ce înseamnă transport public în capitală pentru prima dată în ultimii 12 ani. Săptămâna trecută, avocaţi, doctori, asistente medicale, piloţi de avioane şi stewardese au ieşit pe străzile Parisului pentru a protesta. Doua dintre cele mai puternice uniuni sindicale l-au acuzat pe Macron că distruge modul de viaţă al francezilor. Reforma „Big Bang“, promisă de Macron în campania pentru alegerile din 2017, este un periculos joc de noroc deoarece încearcă să reducă la una piesele puzzle-ului de 42 de sisteme de pensii din Franţa, notează Politico.
Ultimul preşedinte care a încercat să facă ceva în acest sens a fost Jacques Chirac în 1995. El a fost forţat să se retragă în confuzie şi a pierdut alegerile parlamentare din anul următor. Proiectată să rezolve una dintre cele mai paralizante probleme de structură din economia franceză, reforma va aduce probabil beneficii economice pe termen lung. Însă pentru publicul larg, schimbările cer sacrificii. Nu vor avea efecte depline decât peste şase ani, ceea ce înseamnă că până atunci vor enerva pe toată lumea. Nu vor aduce beneficii reale înainte de alegerile pentru preşedinte din 2022, în cel mai bun caz. Cu alte cuvinte, este acel gen de reformă de care este mare nevoie, dar pe care cei mai mulţi politicieni ar evita-o pentru că nu le aduce recunoştinţa alegătorilor. În special politicienii francezi sunt speriaţi de astfel de schimbări şi le evită de decenii.
Jocul lui Macron se bazează pe un calcul politic diferit faţă de cele ale predecesorilor. Reforma pensiilor va fi, după ce reforma pieţei muncii şi altele au fost deja implementate în primul său an de mandat, ultima piesă mare din planul său de a salva Franţa de ea însăşi. Miza este mare, şi nu doar pentru Franţa. Preşedintele nu va putea prelua de facto leadershipul Uniunii Europene şi cere schimbările pe care le-a propus până acum dacă nu este văzut atacând cu succes problemele de structură de acasă. De departe cea mai radicală, reforma pensiilor a lui Macron este a şasea din ultimii 26 de ani. După cinci peticiri parţiale efectuate din 1993 încoace, sistemul de pensii de stat încă pierde bani, dar nu în mod dezastruos. Actualul sistem este într-un echilibru precar. Problema e că este opac şi adesea injust. În teorie, toată lumea se pensionează la 62 de ani. În practică, vârsta medie reală de pensionare este 63 de ani, dar acest număr maschează o serie de disparităţi. Vârsta medie pentru bărbaţi este de puţin peste 60 de ani. Unii oameni, majoritatea femei cu cariere fragmentate, trebuie să muncească până la vârsta de 67 de ani.
Unele aranjamente preferenţiale pentru unii angajaţi de la stat - salariaţi plătiţi de facto din banii altor angajaţi - fac ca mecanicii de locomotivă să se poată retrage la 50 de ani, iar personalul metroului la 55 de ani. Macron spune că reforma pensiilor este singura cale prin care-i poate convinge pe francezi să muncească mai mulţi ani. Franţa, luată ca ansamblu, munceşte mai puţin decât oricare altă economie industrializată - 630 de ore pe an pentru fiecare bărbat, femeie şi copil, potrivit datelor OCDE, faţă de 722 de ore în cazul Germaniei, 747 de ore pentru Marea Britanie şi 826 de ore în SUA.
Motivul acestei diferenţe este că în Franţa şomajul este încă ridicat, studiile durează mai mult, zilele libere sunt mai numeroase, iar săptămâna de lucru este de 35 de ore. Însă factorul cu cea mai mare contribuţie este pensionarea timpurie, mai ales pentru bărbaţi. Pensiile în Franţa sunt foarte variate, dar pot fi generoase. La calcularea lor se iau în considerare salariile din ultimele şase luni de activitate în cazul angajaţilor la stat şi media celor mai bune salarii din ultimii 20 de ani pentru executiviii din mediul privat. Per ansamblu, pensionarii francezi primesc de la stat o pensie echivalentă cu 61% din salariul final, arată cifrele OCDE. Cota este mai mică decât în Italia (83%) şi mult mai mare decât cea din Germania (38%).
Atent la sensibilităţile stângii politice, Macron a promis în 2017 că nu se va atinge de vârsta oficială de pensionare, deja majorată de predecesorul său Nicolas Sarkozy de la 60 de ani la 62 de ani în 2010. În schimb, planul prezentat de preşedinte în iulie caută să majoreze vârsta de pensionare reală, pe ocolite sau prin stimulente, ca parte a unei reforme mai cuprinzătoare. Detaliile sunt încă discutate cu sindicatele şi angajatorii. Un proiect de lege este aşteptat pentru la primăvară. Ideea principală este de a majora pensiile celor care acceptă să muncească mai mulţi ani şi de a le reduce pe cele ale angajaţilor care de pensionează mai devreme. Pentru Macron, să-şi ducă planul până la capăt este o muncă titanică şi migăloasă. Există 42 de regimuri - zece numai pentru compania de transport feroviar SNCF.
Preşedintele vrea să le înlocuiască cu un sistem unic de pensii de stat, bazat pe puncte personale câştigate în timpul activităţii în câmpul muncii. El spune că noul sistem va fi mai echitabil şi va face viaţa mai uşoară pentru cei care-şi schimbă locul de muncă. Vor pierde doar funcţionarii publici cu cele mai mari salarii şi executivii. Orice problemă va fi discutată. Însă mulţi sunt nemulţumiţi deoarece sistemul de puncte îi dezavantajează. Astfel, profesorii, avocaţii, muncitorii de la metrou şi asistentele medicale ies în stradă, hrândind cu energie vitală politicieni populişti ca extremista de dreapta Marine Le Pen.
