Mâncare, medicamente, transport, curier, autostrăzi: totul se va scumpi dacă se scumpesc carburanţii. Iranul ştie să lovească precis şi dureros. Din cauza blocării strâmtorii Ormuz, ne lipsesc o cincime din petrol, o cincime din GNL şi o zecime din carburanţi şi nimeni nu ştie cât de mult va dura criza din Orientul Mijlociu

Războiul din Orientul Mijlociu expune vul­ne­rabilităţile unei Europe deja greu încercate de criza de energie instrumentată de Rusia şi de valul fără precedent de inflaţie care a urmat. Noul şoc va lovi mai dur acolo unde există crăpături şi probleme de structură, iar forţa lui va depinde de durata conflictului şi de pagubele pe care le produce.

Peste tot în Europa primul efect se vede la benzinării. Scumpirea, aproape zilnică în unele ţări, a carburanţilor a forţat guvernele să ia măsuri, variind de la scăderea taxelor în Portugalia la plafonarea preţurilor în Ungaria şi vouchere pentru carburanţi oferite de stat şoferilor cu venituri mici în Bulgaria.

Se intensifică discuţiile despre cât câştigă statul din scumpirea benzinei şi motorinei şi cât de departe poate el merge pentru a-i ajuta pe şoferi şi economia. Şeful OMV, unul dintre cele mai mari grupuri de petrol şi gaze din regiune, a avut în acest sens o intervenţie şocantă şi a propus şi o măsură la fel şocantă. Însă efectele războiului din Golf sunt mult mai extinse. Producătorii de medicamente şi farmaciile trag semnale de alarmă. Pentru aceste afaceri con­tează enorm timpul de transport şi temperatura la care se face trasportul produselor şi ma­teriilor prime.

De asemenea, călătoriile cu avionul vor de­veni mai scumpe, ceea ce contează pentru tu­rism şi turişti, dar şi pentru companiile aeriene. În regiune, Wizz Air are mari probleme, in­clusiv pe Bursa de acţiuni. Materialele de con­strucţii sunt în a doua linie a frontului, aceasta în timp ce în Europa de Est Polonia şi România sunt angajate în proiecte de infrastructură istorice: România cu construirea de autostrăzi, iar Polonia cu dezvoltarea transportului pe calea ferată.

După cum a avertizat Carsten Brzeski, economist şef la ING, „mai întâi, energia şi în­grăşămintele chimice se vor scumpi, ceea ce va împinge în sus costurile cu alimentele şi trans­portul, ceea ce în cele din urmă se va vedea pe rafturile supermarketurilor“. În episodul ante­rior de inflaţie superaccelerată, scumpirea alimentelor a fost o tragedie naţională mai ales în Europa de Est, şi în special în Ungaria. Astfel de probleme lovesc cel mai dur statele cu deficite mari în comerţul cu alimente.

În anul 2024, balanţa comercială agroali­men­tară a României a înregistrat un deficit istoric, importurile de alimente şi de animale vii depăşind 11 miliarde de euro. În acelaşi an, Polonia a avut o balanţă comercială agroalimen­tară pozitivă de peste 18 miliarde de euro. Sur­plusul din comerţul cu produse agricole şi ali­mente al Ungariei s-a situat la 4 miliarde euro.

În timp ce Iranul, sub asediul SUA şi al Israelului, îşi permite să bombardeze zilnic statele producătoare de petrol din Golful Persic şi să menţină sub control blocajul strâmtorii Ormuz, pe unde în mod normal trec spre pieţele internaţionale o cincime din petrolul lumii, o cincime din gazele naturale ale lumii şi o zecime din carburanţi, în Europa cresc temerile că regiunea va fi lovită de un nou val de inflaţie şi de o nouă criză de energie. Depozitele de gaze naturale din UE sunt pline în proporţie de doar 29%, faţă de 42% cât este media pe cinci ani, iar concurenţa pentru GNL se înteţeşte, în special din partea naţiunilor asiatice. Competiţie acerbă înseamnă preţuri mai mari. Se scumpeşte şi petrolul.

Din cauza blocării strâmtorii Ormuz, „ne lipsesc o cincime din petrol, o cincime din GNL şi o zecime din carburanţi“, a explicat într-un interviu pentru presa austriacă Alfred Stern, CEO al OMV, grup austriac care deţine Petrom. El s-a referit la piaţa globală. „Şi nimeni nu ştie cât de mult va dura criza din Orientul Mijlociu“, a precizat el.

„Problema poate fi rezolvată renunţând la două zile de condus“, a explicat executivul. Intervenţia sa are de-a face cu faptul că preţurile carburanţilor cresc accentuat în Austria, ceea ce a stârnit furia şoferilor. Iar Stern a spus că preţurile nu sunt stabilite în rafinărie: la un preţ al benzinei de 1,7 euro pe litru, 90 de eurocenţi sunt taxe şi accize, 55 de eurocenţi sunt costurile cu petrolul, pentru OMV rămânând doar 25 de eurocenţi. De aceea, el a propus ca statul să reducă taxele. În schimb, guvernul permite benzinarilor să majoreze preţurile doar în zilele de luni, miercuri şi vineri. Analiştii sunt sceptici în privinţa efectelor, apreciind că aceasta este mai degrabă o decizie simbolică. Şi în Germania şoferii sunt vizibil nemulţumiţi, mai ales când li se spune că ţara lor este campioana europeană a scumpirilor carburanţilor. Şoferii sunt alegători şi nemulţumirea lor se poate vedea în alegeri. Guvernul a intervenit cu propunerea de a interzice benzinăriilor să majoreze preţurile de mai multe ori pe zi. În aceste condiţii, şoferii germani care-şi permit se duc să alimenteze în Polonia, unde preţurile sunt mai mici deoarece taxele şi accizele sunt mai mici. O descoperire interesantă care circulă prin presa vestică este că scumpirea benzinei şi motorinei, chiar şi dacă este semnificativă, nu descurajează transportul cu maşina personală.