Comisia Juncker a trecut prin scandalurile Luxleaks şi Panama Papers, dar nu a venit cu nicio soluţie viabilă pentru operaţiunile de spălare de bani. În ultimii 12 ani, 56 miliarde de euro din licitaţii publice desfăşurate la nivelul Europei au ajuns în paradisuri fiscale şi nimeni nu a luat nicio măsură, scrie Piotr Arak, şeful Institutului Economic polonez, un think tank din Varşovia, într-o opinie publicată de UEObserver.
Companiile cu sedii în paradisuri fiscale câştigă aproximativ 5% din licitaţiile publice din statele membre UE ca valoare, relevă un studiu realizat de compania de consultanţă Datlab împreună cu cercetători ai University of Cambridge.
Studiul a găsit că aproximativ 10.000 de furnizori guvernamentali din întregul bloc sunt co-deţinuţi de ţări ca Insulele Bermude, Curacao sau Insulele Cayman, ţări oficial incluse pe lista paradisurilor fiscale de către UE. O mulţime dintre aceştia îşi au de asemenea sediul în Elveţia sau Lichtenstein.
Aceste companii au câştigat licitaţii publice în valoare de aproximativ 56 miliarde de euro în ultimii 12 ani, aproape dublându-şi cota de pe această piaţă în ultimul deceniu. Ţările cu cea mai mare proporţie de furnizori provenind din paradisuri fiscale sunt UK, Spania, Polonia, Estonia, Portugalia şi Olanda.
Există discrepanţe însemnate între ţări. În Polonia, procentul este de 6,2%, în Cehia 6,8%, Spania 7,3%, Portugalia 7,65% şi Marea Britanie 13,4%.
Situaţia din Europa Centrală şi de Est este şi mai gravă din punct de vedere al proporţiei licitaţiilor realizate de companii din paradisuri fiscale în numărul total de licitaţii. În ţările UE media este de 4,7%, iar în Polonia 9%. Numai Lituania are o rată mai ridicată, de aproape 11%.
Atribuirea unei licitaţii publice unei companii cu un astfel de sediu nu este neapărat un lucru rău, scrie Arak, însă aceasta generează două riscuri. Mai întâi, ţara respectivă riscă să piardă bani, iar în al doilea rând din cauza opacităţii formării companiilor în paradisuri ar putea exista beneficiari ascunşi sau conflicte de interes în atribuirea unor astfel de contracte.
O soluţie pentru guverne ar fi impozitarea unilaterală a veniturilor unei multinaţionale. O altă opţiune este solicitarea unei transparenţe depline cu privire la beneficiarii trusturilor offshore. O acţiune concertată a guvernelor blocului ar putea pune presiuni serioase asupra multor paradisuri fiscale, scrie Piotr Arak.
Pe de o parte, Comisia Europeană s-a lăudat că a eliminate 123 de bariere comerciale, permiţând o creştere a exporturilor cu peste 6 miliarde de euro în 2018. Pe de altă parte, însă Europa pierde în continuare sute de miliarde de euro din cauza unei implementări defectuoase a acordurilor fiscale internaţionale.
Achiziţiile publice reprezintă terenul ideal, unde guvernele pot începe să combată abuzurile paradisurilor fiscale, concluzionează Piotr Arak.
