Business Internaţional

Mărturiile unui fost angajat al agenţiei de rating Moody’s: Până în 2006 totul devenise toxic. Prăbuşirea sistemului financiar era inevitabilă

Mărturiile unui fost angajat al agenţiei de rating Moody’s: Până în 2006 totul devenise toxic. Prăbuşirea sistemului financiar era inevitabilă

Raymond W. McDaniel, CEO-ul Moody’s, a supravieţuit în funcţie scandalului care a urmat crizei din 2008. Anul trecut, el a fost remunerat cu şase milioane de dolari, echivalentul mediei salariilor sale din ultimii cinci ani. Foto: AFP

Autor: Ioana Nita

21.12.2012, 00:05 1686

Acestea sunt acuzate că nu au evaluat corect instrumentele financiare complexe şi riscante care au adus criza. William J. Harrington, fost analist la agenţia de evaluare financiară Moody's din New York din 1999 până în 2010, este una din persoanele care îndeamnă la reformă.

Într-un interviu acordat publicaţiei britanice The Guardian, el aduce în atenţia publicului problemele din sistemul firmelor de rating.

Agenţiile de rating au fost "bau-baul" universal al crizei, spune Harring­ton. În mod clar acestea poartă o responsabilitate foarte mare, dar dacă atenţia se concentrează doar asupra lor sunt pierdute din vedere problemele întregului sistem: marile bănci, firmele de contabilitate, companiile de investiţii, case de avocatură specializate pe probleme financiare, autorităţile de reglementare şi presa economică. Agenţiile de rating ne-au făcut un deserviciu prin faptul că au permis ca vina să fie aruncată asupra lor. Practic, acestea protejează ceilalţi jucători, care se pare că sunt mulţumiţi de această situaţie. Iar cei de la agenţiile de rating spun: "Daţi vina pe noi. Suntem obişnuiţi cu asta".

Agenţiile de rating sunt entităţi cu dimensiuni reduse în comparaţie cu proporţiile industriei din care fac parte. Aceste firme sunt asemenea canalului Panama. Vitale, dar foarte mici. La nivel global, cele nouă mari agenţii de rating recunoscute au mai puţin de 4.000 de analişti, juniori şi seniori. Numai banca JP Morgan are peste 250.000 de angajaţi. Din nou, această situaţie pare că se potriveşte perfect jucătorilor mari.

Agenţiile de rating sunt ca o piesă mobilă a unei maşinări pe care o pot mişca

O altă problemă este aceea că agenţiile de rating formează un oligopol, Moody's, Fitch şi Standard and Poor's controlând 97% din piaţă. Dacă ar exista mai multe agenţii de rating importante de diferite dimensiuni şi structuri de acţionariat în loc de doar trei mari instituţii de acest gen, atunci în cazul în care câteva agenţii şi-ar schimba abordarea, ar fi dificil pentru celelalte să continue în aceeaşi manieră. În prezent, sistemul nu este autocorector.

Directorul executiv al Moody's care ocupa această poziţie la declanşarea fiasco-ului din 2008 este şi acum în funcţie.

Anul trecut, acesta a fost remunerat cu şase milioane de dolari, echivalentul mediei salariilor sale din ultimii cinci ani. Agenţiile de rating fac atât de mulţi bani. Moody's nu a fost pe pierdere în niciun trimestru.

Modalitatea prin care agenţiile de evaluare financiară acordă ratingurile de credit

În ochii multora, activitatea agenţiilor de rating este rezumată astfel: firmele primesc o solicitare pentru evaluarea unui instrument financiar derivat, îi acordă ratingul maxim, triplu A şi încasează cecul. Însă acestea sunt doar zvonuri. Angajaţii acestor instituţii muncesc toată ziua pentru a evalua un instrument financiar, iar cuvântul final îl are o comisie care decide dacă acordă sau nu ratingul maxim.

Cum funcţionează acest sistem la Moody's? Există analişti juniori, analişti seniori şi echipa de management. Împreună, aceştia analizează instrumentul financiar şi află exact modul în care a fost conceput. La Moody's există un proces continuu de colaborare între analiştii juniori şi seniori şi echipa de management, dar şi cu bancherii. Pentru decizia finală, fiecare dintre aceştia, mai puţin bancherii, are dreptul de a vota, de a-şi exprima opinia. Agenţiile de rating au o influenţă foarte mare. Fără acel rating AAA, o bancă nu poate vinde instrumentul financiar respectiv. Dacă se amână acordarea ratingului câteva zile pentru clarificarea unor întrebări, imaginea băncii este afectată, iar instituţia de credit este nevoită să explice întârzierea clienţilor săi. Aşadar, scopul bancherilor era să îmbunătăţească instrumentul financiar astfel încât în urma aplicării modelelor agenţiilor de evaluare, rezultatul să fie acordarea ratingului AAA.

Bancherii au început să preia controlul în procesul de acordare a ratingurilor

În timp, acest sistem s-a destrămat. "Cei de la conducerea agenţiei de rating au început să îi promoveze pe analiştii care nu luau nicio măsură împotriva bancherilor şi care acordau în continuare ratingul maxim. În acelaşi timp, Moody's a angajat mai mulţi analişti juniori pe care îi plătea mai puţin, dar cărora le lipsea o experienţă de cel puţin zece ani. Încet, încet, bancherii au preluat controlul procesului. Aceştia au devenit mai îndrăzneţi pe măsură ce şi-au dat seama că pot obţine ratingul dorit fără să îmbunătăţească instrumentele financiare. În anul 2004 încă îţi mai puteai susţine punctul de vedere şi opri acordarea unui rating incorect, însă din 2006 acest lucru nu a mai fost posibil. Trebuia să munceşti mult şi să fii de acord cu ceea ce decidea conducerea. Problemele aduse în discuţie de analişti în cadrul comisiei nu erau luate în considerare. Aşadar, se ştia că echipa de management se înţelesese dinainte cu bancherii.

În anul 2006, mi-am dat seama că procesul votului din cadrul comisiei se stricase iremediabil. Atunci m-am mutat la alt departament unde credeam că acele întruniri ale comisiei pot fi făcute să funcţioneze din nou. De aceea pentru mine este atât de simplu să vorbesc despre asta.

Ştiam că agenţiile de rating erau văzute ca pierzătorii industriei, dar nu mi-a păsat. Nu mergeam la conferinţe sau la petrecerile «profesionale». Acestea atrag cu totul alt gen de oameni. Analiştii juniori şi seniori sunt excepţional de inteligenţi, mulţi cu diplome de doctorat. Chiar şi când mediul a devenit toxic în 2006, am rămas şi am acceptat faptul că aş fi putut fi concediat sau aş fi putut fi obligat să demisionez. Până atunci totul devenise toxic. Mă aşteptam ca sistemul financiar să se prăbuşească. Era inevitabil."

Atunci când am plecat de la Moody's în 2010, după ce a fost desfiinţat postul meu, nu am primit niciun "pachet de concediere". Dacă aş fi primit, probabil că acesta ar fi fost salariul pe un an întreg, însă în schimb ar fi trebuit să semnez un contract prin care să fiu de acord că nu voi dezvălui nimic din ceea ce am văzut acolo. Tot ce povestesc aici este din experienţa trăită la Moody's. Nu am dezvăluit niciodată nicio informaţie publicaţiei The Wall Street Journal, deşi aş fi putut.

Aceleaşi pericole încă există

Nu o să dezvălui salariul meu de la Moody's pentru că aceste lucruri sunt confidenţiale, însă pot spune că în perioada 2004-2005 am fost unul dintre cei mai bine plătiţi analişti din lume. În mod normal, remuneraţia era formată din salariu - 60% şi bonusuri - 40%, care se calculau în funcţie de performanţa întregii companii, ţinând însă cont şi de performanţa departamentului din care făceai parte.

Ca răspuns la criză, Moody's a schimbat într-un fel modalitatea în care se desfăşoară întâlnirile comisiei. Acum analiştii juniori votează primii, pentru a preveni ca aceştia să-şi copieze superiorii. Aceasta pare a fi o soluţie. Dar analiştii seniori pot transmite o serie de semnale non-verbale. Atât juniorii, cât şi seniorii se detaşează de managerii care îi supraveghează în timpul şedinţelor şi care decid pachetul salarial şi promovările. Orice analist este responsabil de votul său indiferent de cât de "toxic" este mediul în care lucrează. Nimeni nu este forţat să lucreze la Moody's.

O idee greşită este că problemele care au cauzat criza nu mai există în prezent. Dar băncile utilizează drept garanţii instrumente financiare complexe în operaţiunile cu băncile centrale. În consecinţă, acestea încă iau în considerare ratingurile care evaluează valoarea instrumentelor financiare. Iar acest lucru înseamnă că reevaluarea şi retrogradarea lor ar avea efecte grave asupra capitalului propriu al băncilor şi implicit asupra solidităţii acestora.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO