Business Internaţional

Pe măsură ce episoadele de secetă şi caniculă se prelungesc, creşte nevoia de irigaţii în agricultură. Dar ce se întâmplă dacă nu mai există apă? În Los Angeles, SUA, există deja ceea ce se cheamă Poliţia Apei. Nicio picătură nu trebuie irosită

În Los Angeles, SUA, există deja ceea ce se cheamă Poliţia Apei. Nicio picătură nu trebuie irosită.

În Los Angeles, SUA, există deja ceea ce se cheamă Poliţia Apei. Nicio picătură nu trebuie irosită.

Autor: Bogdan Cojocaru

19.07.2022, 22:57 1176

Germania, Franţa, Spania şi Italia sunt superputeri agricole în Europa. N-ar fi ajuns aici fără strategie, investiţii, tehno­logie şi irigaţii, adică apă. Ne­voia de irigaţii creşte pe măsură ce seceta şi valurile de caniculă se prelungesc, însă apa se împuţinează. În prezent este criză de apă în multe state europene. Analiştii spun că în aceste condiţii este nevoie de schimbări, altfel se va ajunge la conflicte: drămuirea lichidului vital în funcţie de priorităţi, tehnologie avansată şi adaptarea cul­tu­rilor la condiţiile actuale, dar şi schim­barea obi­ceiurilor consuma­to­rilor. Guvernul german lu­crea­ză, dar cu întârziere, la o stra­tegie naţională pentru apă. Şi are nea­pă­rată nevoie de una pen­tru că şi alte penurii o ameninţă.

Până nu demult cea mai mare putere politică a Europei, Germania a vrut o revoluţie a ener­giei verzi şi şi-a închis centralele nucleare, con­struind în schimb ferme eoliene. A rămas fără vânt şi cu o dependenţă puternică de ga­zele naturale. Acum a rămas şi fără gaze, ceea ce, spun unii, înseamnă că politica sa ener­getică este un eşec. Dar a rămas şi fără apă.

Cotele fluviului Rin, unul dintre cele mai importante pentru transportul pe apă de materii prime şi piese către unele dintre cele mai mari centre indus­triale ale Europei, au scăzut atât de mult, încât este pus în pericol tranzitul barjelor.

Când au mai fost probleme de acest gen, cea mai puternică economie a Europei a ajuns în pragul recesiunii. O recesiune este deja foarte probabilă din cauza crizei de gaze şi energie, iar seceta o va agrava. Situaţia riscă să devină gravă şi în agricultură.

Agricultura germană n-a prea avut până în prezent nevoie de extinderea sistemelor de irigaţii. Dar dacă precipitaţiile continuă să se împuţineze, cererea va creşte. În Franţa, după un deceniu de stabilizare între anii 2000 şi 2010, suprafaţa irigată a reînceput să crească - cu 15% la nivel naţional, scrie Le Monde. Astfel, în 2020 s-a ajuns ca 7,3% din suprafaţa cultivată să fie irigată, faţă de 5,8% în 2010.

În unele regiuni, creşterile au fost record, spre exemplu de 78% în Hauts-de-France. În Spania, o ţară mai aridă, nevoia de irigare a atins cote realizabile doar dacă ţara s-ar putea compara la resurse de apă cu Norvegia.

Penuria de apă şi lipsa de precipitaţii pot aduce agricultura în conflict cu alţi consu­matori, cum ar fi publicul şi industria, mai ales în verile toride, arată Deutsche Welle. De aceea este e­senţial ca guvernele să stabilească clar priorită­ţile. Spre exemplu, ar trebui să existe întotdea­una suficientă apă pentru băut sau uz casnic, în detrimentul udatului grădi­nilor sau gazoanelor de pe stadioane sau iri­gării culturilor neesenţiale.

Germania nu are munţi şi este o ţară săracă în resurse de apă de suprafaţă şi de aceea aproape 80% din apa folosită pentru irigare este captată din pânza freatică sau din izvoare. 70% din apa pentru băut vine din surse de aceeaşi natură.

În ultimii ani, temperaturile ridicate record şi precipitaţiile reduse au diminuat nivelul apei subterane chiar şi iarna. Experţii spun că pentru Germania a venit vremea să reformeze radical modul în care gestionează apa. Consumul trebuie eficientizat.

O analiză a Destatis, biroul de statistică german, recomandă, pentru agricultură, îmbunătăţirea coţinutului de humus din sol, găsirea adâncimii optime pentru brazdă, tehnici care să permită rădăcinilor plantelor să pătrundă mai adânc în sol, o rotaţie creativă a culturilor, alegerea soiurilor şi speciilor potrivite, adaptarea densităţii plantatului, controlul irigaţiilor şi adaptarea tehnologiei de irigare.

Irigarea prin picurare, de exemplu, este eficientă pentru că reduce la minimum consumul de apă, aceasta ajungând direct la rădăcina plantei. Unii experţi vorbesc şi de creşterea capacităţii de colectare a apei de ploaie, sau de refacerea reliefului umed, adică recrearea zonelor inundabile şi luncilor din vecinătatea râurilor şi meandrarea cursurilor de apă.

Zonele umede acţionează ca un burete. În timpul revărsărilor reţin apa, pe care o înapoiază râului încet pe măsură ce nivelul acestuia scade. Însă Germania are o problemă cu consumul de apă. Cei mai mari consumatori sunt sectorul energetic, cel de minerit şi industria, iar acestea nu fac economie.

În Italia, nivelul celor mai mari fluvii, Dora Baltea şi Po, care trec prin unele din cele mai importante regiuni agricole ale Europei, este de opt ori mai scăzut decât ar fi normal. Autoritatea pentru irigaţii a interzis deja udatul anumitor culturi, cum ar fi copacii fructiferi, prioritare fiind culturile cu importanţa economică mare, cum ar fi orezul.

În Portugalia, în unele zone utilizarea apei pentru irigaţii a fost redusă la jumătate. În Spania, cel puţin 70% din apa dulce consumată este folosită în agricultură, iar cererea creşte necontenit. Pe o mare parte din terenul cultivat este folosit sistemul de irigare prin picurare, dar cel puţin cincime este încă udat prin metode nesustenabile. De aceea şi acolo se pune problema stabilirii unei strategii de utilizare a apei pe termen lung. În prezent, politicile se rezumă la un management de criză. Până la urmă, este vorba de adaptare la noile condiţii climatice. În Franţa, irigarea consumă aproape jumătate din apa captată la nivel naţional. În caz de criză, agricultura poate intra uşor în conflict cu alţi consumatori. În unele districte, cum ar fi Vienne, consumul de apă pentru irigaţii a fost redus cu 70%, iar ce este mai greu încă nu a venit.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO