Discursurile membrilor noului guvern din Ungaria despre pregătirea economiei pentru înlocuirea forintului cu euro au făcut din această ţară vedeta pieţelor financiare din regiune. Costurile de finanţare scad. Pe piaţa obligaţiunilor, datoria maghiară a ajuns, după mulţi ani, mai valoroasă decât cea a Poloniei, cea mai mare economie est-europeană.
Decalajul faţă de datoria Cehiei, cea mai matură economie din regiune, se diminuează. Este o gură de aer nesperată pentru o economie puternic îndatorată. Pe piaţa valutară, forintul, monedă notorie pentru tendinţa de a se deprecia, se apreciază, ceea ce ajută la ţinerea inflaţiei sub control. Lucrurile par că se îndreaptă în direcţia cea bună, dar nu este chiar aşa. Forintul se apreciază prea rapid, sau prea puternic. Săptămână trecută banca centrală a trebuit să intervină pe piaţă pentru a tempera ascensiunea monedei.
Un număr tot mai mare de companii se plâng, după ce Peter Magyar şi partidul său Tisza au câştigat alegerile, detronându-l pe Viktor Orban, că forintul puternic – rezultatul sugestiilor noii echipe de guvernare că va încerca să aducă Ungaria în zona euro - le face mai mult rău decât bine. Şi este vorba de companii mari, puternice, cum este producătorul de medicamente Gedeon Richter, dar şi de IMM-uri.
Un forint puternic le pune la încercare modelul de afaceri bazat pe exporturi, în care atuul este avantajul de preţ pe pieţele externe dat de forintul de obicei slab. Acesta este, de fapt, şi modelul de creştere economică al Ungariei lui Viktor Orban. Şi, potrivit Portfoliu.hu, cea mai apreciată publicaţie financiară şi de business din Ungaria, nu este de aşteptat inversarea semnificativă a traiectoriei monedei în viitorul apropiat. Luni sau chiar ani forintul va rămâne puternic.
Aceasta înseamnă că din partea exportatorilor trebuie aşteptate ajustări de structură, un proces lung şi dureros care poate fi implementat cu succes doar dacă există suficientă flexibilitate şi ajutor din partea guvernului. În primul rând trebuie spus că forintul a devenit apetisant şi mulţumită detensionării conflictului din Orientul Mijlociu, unde rolurile principale sunt jucate de Iran şi SUA. Detensionarea a permis creşterea apetitului pentru risc.
Apoi, marşul forintului la maximele ultimilor patru ani faţă de euro şi dolar (de la mijlocul lunii martie forintul s-a apreciat cu 10% faţă de euro) este alimentat de aşteptările ca noul guvern de la Budapesta să poată da un nou impuls economiei, care de câţiva ani stagnează. Peter Magyar, noul premier, cel mai probabil va reuşi să dezgheţe o bună parte din fondurile europene destinate Ungariei şi oprite de Comisia Europeană din cauza nerespectării principiilor UE de către guvernele Orban. Orban chiar a cochetat cu ideea scoaterii Ungariei din UE, dar a făcut acest lucru când starea de sănătate a economiei era bună.
Tot atunci se lăuda că economia maghiară s-a maturizat suficient de mult pentru a putea creşte fără fonduri europene. N-a fost aşa. În timp ce îşi insulariza ţara în UE, Orban a căutat apropiere faţă de China. Dar investiţiile chinezeşti record nu au reuşit, sau nu au avut timp, să repună în mişcare economia maghiară. Întreruperea fondurilor europene a dus, inevitabil, la creşterea datoriei statului şi slăbirea forintului.
Acum, aprecierea monedei este de folos investitorilor, călătorilor şi importatorilor, dar îi pune pe exportatori într-o situaţie dificilă. Profiturile le sunt ameninţate în timp ce aşteptările pentru majorări salariale cresc, iar presiunile inflaţioniste le umflă costurile de producţie. În aceste condiţii, cele mai vulnerabile sunt IMM-urile. Multinaţionalele se pot proteja cu ajutorul reţelelor lor globale, prin diferite scheme între subsidiare şi structuri de cost denominate în monedă străină.
Noua conducere a băncii centrale, în frunte cu Mihály Varga (deşi acesta este considerat om de încredere al lui Orban), s-a concentrat pe stabilitatea cursului de schimb, rupându-se astfel de politicile din ultimii 15 ani. Acest lucru a ajutat forintul să urce.
De asemenea, dobânda de politică monetară ridicată, de peste 6%, în timp ce în Polonia şi Cehia indicatorul este mult mai mic, este un instrument de sprijinire a forintului. Însă şi banca centrală apreciază că forintul a ajuns prea sus. Marţea trecută a tăiat o rată de dobândă tehnică, reducând dobânda reală la forinţi cu 50 de puncte de bază, la 5,25%, în timp ce dobânda de referinţă a rămas la 6,25%. Tactica a dus la deprecierea uşoară a forintului.
Pe piaţa obligaţiunilor, pentru prima dată după 2020 Ungaria are costurile de împrumut (yieldurile) mai mici decât cele ale Poloniei, iar decalajul faţă de datoriile Cehiei a scăzut cu două puncte procentuale din martie, după cum scrie Bloomberg. Obligaţiunile maghiare cu scadenţa la 10 ani, referinţa pentru preţul împrumutului, aveau vineri un yield de 5,57%, cu aproximativ 30 de puncte de bază mai mic decât cel al titlurilor similare poloneze şi cu 65 de puncte de bază peste cele cehe. Obligaţiunile româneşti aveau un randament de aproape 7%. Străinii deţineau un nivel record de titluri de datorie maghiare, de 8.700 de miliarde de forinţi (28,3 miliarde de dolari), cu 44% mai mult decât în urmă cu un an. Un astfel de optimism face din activele maghiare unele dintre cele mai apetisante din lumea emergentă.
