Din Portugalia şi până în Finlanda, din Grecia până în Polonia, Comisia Europeană a stabilit 47 de proiecte strategice în 13 ţări membre ale Uniunii Europene care ar trebui să asigure o autonomie mai mare a industriei comunitare la materii prime critice, precum litiul, cobaltul şi nichelul – lista cuprinde 34 de elemente, din care o bună parte sunt în prezent importate, China fiind unul dintre furnizori.
Fără aceste materii prime nu pot fi dezvoltate industrii şi tehnologii precum panouri solare, baterii pentru maşini electrice, radare şi sisteme de ghidare a rachetelor. De proiectele anunţate de CE va beneficia în special sectorul minier, pus într-o poziţie precară de politicile de protecţie a mediului şi antipoluare pe care a insistat până acum Comisia. Însă noile investiţii vor viza şi alte domenii, cum este procesarea materiilor prime şi reciclarea.
Cele mai mari câştigătoare sunt ţările din Peninsula Iberică, Spania şi Portugalia. Cel mai mare pierzător va fi, probabil, China. „Litiul chinezesc nu va fi gazul rusesc de mâine“, a asigurat Comisia Europeană. În Cartea albă pentru apărarea europeană prezentată săptămâna trecută la Bruxelles, Beijingul este identificat ca una din ameninţările pentru securitatea Europei.
„State autoritare cum este China încearcă din ce în ce mai mult să-şi impună autoritatea şi controlul asupra economiei şi societăţii noastre“, avertizează documentul. UE vrea să garanteze accesul la materiile prime critice. De aceea, „am identificat 17 materii prime strategice pentru tranziţia verde, digitală, din apărare şi spaţială. La cele mai multe dintre ele suntem dependenţi puternic de furnizorii externi“, a explicat comisarul european pentru piaţa internă Stéphane Séjourné.
„Scopul nostru este să constituim rezerve care să acopere nevoile industriei europene timp de un an.“ Dependenţa UE de unele minerale este imensă, atât pentru faza de extracţie, cât şi de procesare, notează El Pais. China furnizează 97% din magneziul folosit de UE, iar metalele rare grele, din care sunt făcuţi magneţii permanenţi, sunt rafinate numai acolo. Circa 63% din cobaltul lumii, folosit la baterii, este extras din Congo, iar 60% din el este rafinat în China. Importanţa geostrategică a acestor materii prime a devenit clară în negocierile de pace privind războiul din Ucraina.
Washingtonul revendică mineralele ucrainene. Pe acestea le urmăreşte şi armata rusă. De asemenea, în speranţa că va atrage SUA de partea ei, Rusia ademeneşte Washingtonul cu propriile minerale. România figurează în planurile UE cu trei proiecte prin care vor fi extrase grafit, cupru şi magneziu. Din Polonia, care încă produce cărbune pentru generarea de energie, au fost selectate două proiecte. Unul este de reciclare a bateriilor şi aparţine companiei poloneze Elemental Battery Metals. Celălalt este o fabrică de separare a pământurilor rare aparţinând Mkango Polska, cu sediul la Varşovia. Fabrica poate fi furnizor de neodim, utilizat la fabricarea magneţilor, notează The Warsaw Voice.
Prin urmare, industria minieră nu va fi ajutată în Polonia. Însă sectorul minier din Spania va beneficia cu siguranţă de pasul făcut de UE spre autonomie în privinţa materiilor prime esenţiale. Spania se numără printre statele europene cu cel mai mare potenţial minier. Are resurse încă neexplorate. Este al doilea cel mai mare producător de cupru şi magnezit. Potrivit guvernului, Spania este singurul producător de stronţiu. De acolo se extrage nichel, silicon şi tungsten. Are depozite de litiu, cobalt, bismut. Însă Spaniei îi lipseşte capacitatea de procesare, o etapă care concentrează valoarea adăugată. Peste 30.000 de persoane lucrează în cele 2.600 de mine active din Spania.
Producţia acestora valorează peste 3,5 miliarde de euro anual. Dar şi rezistenţă socială la astfel de proiecte este pe măsură. O altă problemă este cine dezvoltă proiectele. Spre exemplu, mina de cupru Sakatti din Finlanda, considerată de UE strategică, este operată de gigantul britanic Anglo American. Trei companii australiene, European Metals, Vulcan Energy Resources şi Talga Group, deţin în UE active considerate acum stragice. Pe de altă parte, în Grecia planurile CE sunt o oportunitate istorică pentru compania locală Metlen Energy & Metals, care va dezvolta acolo prima linie de producţie de galiu din Europa. Alegerea tuturor acestor proiecte a fost făcută sub imperiul „European Critical Raw Materials Act“.
Planul UE are ca scop ca în 2030 acoperirea din surse proprii să ajungă la 10% din nevoia de materii prime esenţiale. Este o ţintă modestă, dar uriaşă dacă este comparată cu nivelul actual de independenţă. De asemenea, capacitatea de procesare din UE ar trebui să ajungă să acopere 40% din consumul anual. Prin reciclare se va asigura 25% din necesar. Problema poluării poate fi redusă prin metodele noi de extracţie şi procesare.
Potrivit CE, pentru ca aceste 47 de proiecte strategice să fie operaţionale va fi nevoie de investiţii de 22,5 miliarde euro. Comisarul Séjourné a indicat că 2 miliarde euro vor fi disponibile prin Banca Europeană pentru Investiţii. Însă UE speră ca majoritatea proiectelor să găsească finanţare pe pieţe. Pentru selecţia făcută recent, CE a primit 170 de propuneri de proiecte, din care 49 din afara UE. Unele au venit din Groenlanda. Altele din Ucraina. O nouă serie de proiecte selectate din afara Uniunii va fi anunţată în următoarele săptămâni. CE estimează că până în 2030 cererea de litiu din UE va creşte de 12 ori şi de 21 de ori până în 2050.
