După o lună de sancţiuni occidentale, contrasancţiuni şi eforturi dureroase pentru o societate normală, banca naţională rusă a reuşit nu doar să stabilizeze rubla, ci şi să o readucă la nivelul de dinainte de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei. Cum este posibil, sunt sancţiunile atât de ineficiente? ar fi principala întrebare.
Răspunsul se găseşte pe prima pagină a site-ului băncii centrale ruse: dobânda de referinţă este de 20% - ceea ce înseamnă un preţ al creditului uriaş.
Şi pe rafturile magazinelor: acestea sunt tot mai goale, în timp ce inflaţia accelerează de la săptămână la săptămână, apropiindu-se acum de 16%, pe când ţinta oficială este de numai 4% (în februarie, când Rusia a invadat Ucraina, rata de inflaţie era de „doar“ 9%).
Şi pe plajele din Turcia sau Cuba şi în staţiunile de spa din Cehia: turiştii ruşi lipsesc din destinaţiile lor turistice preferate.
Iar acestea sunt datele oficiale într-un stat în care clasa conducătoare tinde spre a controla orice, de la ieşirile de capital la ieşirile şi intrările de informaţii, presă şi internet. Sancţiunile occidentale au forţat sau au motivat hoarde de companii occidentale să îşi îngheţe operaţiunile din Rusia sau să părăsească această piaţă.
Alte companii occidentale şi-au sistat sau au redus exporturile şi importurile. Aceasta înseamnă lipsa unor produse şi servicii, care pot fi doar cu greu înlocuite, şi mai ales distrugeri de locuri de muncă. Preţurile din Rusia creşteau şi înainte de război în contextul valului de inflaţie care a lovit o mare parte din economia globală. Însă după ce Occidentul a început să lovească Rusia cu sancţiuni economice şi financiare şi să o izoleze de sistemul financiar internaţional, rubla s-a prăbuşit la cel mai scăzut nivel din istorie, impactul asupra preţurilor de consum venind imediat.
Înainte de război, şi în pofida sancţiunilor vechi, impuse începând cu 2014, după anexarea Crimeii, Rusia era un stat excedentar în ceea ce priveşte comerţul, exporturile fiind mai mari decât importurile.
Însă exporturile sunt reprezentate în cea mai mare parte de materii prime, de la petrol şi gaze naturale la uraniu şi lemn. Iar importurile sunt constituite din produse cu valoare adaugată mai ridicată, cum ar fi electrocasnicele, smartphone-urile, medicamente, componente auto şi chiar şi alimente procesate. Acestea se scumpesc în mod normal când moneda locală se depreciază pentru că sunt achiziţionate în monedă străină.
Însă acum o presiune de preţ suplimentară vine de la faptul că sursele de importuri s-au redus. „Şi la ce să ne mai aşteptăm de la conducătorii noştri? La puşcarie când ne plângem că rafturile magazinelor sunt goale şi că preţurile cresc?“ se indignează pe o reţea de socializare un jurnalist rus. „Ce urmează? Reintroducerea pedepsei cu moartea?“
Rubla rusească s-a apreciat cu până la 10% marţi, faţă de dolar, şi a continuat să urce miercuri, pentru ca joi să-şi mai pierdă un pic din avânt. Însă tendinţa din ultimele zile a fost ca moneda rusă să recupereze ce a pierdut după ce Rusia a invadat Ucraina.
După primele runde de sancţiuni occidentale, rubla s-a prăbuşit la cele mai scăzute niveluri din istorie, înregistrând un picaj de 30% în doar câteva zile. Căderea a fost frânată numai după ce banca centrală a dublat dobânda de referinţă la 20%, iar Kremlinul a impus controale de capital stricte asupra celor care vor să schimbe ruble pe dolari, notează AP. Pe bursă, tranzacţiile în valută au comisioane descurajatoare.
Unii analişti spun că pentru a readuce la viaţă rubla, Vladimir Putin a rostogolit mai întâi ideea ca statele europene să fie obligate să cumpere gaze ruse în ruble, în loc de euro, apoi ca toate exporturile ruse de materii prime şi energie să fie stabilite în moneda rusă. Unii analişti spun că acest lucru ar crea o creştere artificială a cererii pentru ruble, impulsionând revenirea monedei.
Însă alţi specialişti atrag atenţia că rubla n-ar devebi în felul acesta o monedă de rezervă, cum sunt dolarul şi euro, deţinerile de ruble ale companiilor străine durând doar câteva secunde, şi că Gazprom oricum schimbă în ruble miliardele de euro pe care le primeşte pentru gazele vândute Europei. Prin urmare, forţarea achiziţiilor de gaze în ruble în loc de euro este un motiv fals pentru care rubla s-ar aprecia şi este mai degrabă o demonstraţie de forţă din partea Moscovei.
Cât timp Rusiei i se permite să exporte materii prime în Europa, Moscova va avea bani, inclusiv pentru război. Veniturile din energie aduc jumătate din bugetul federal. Rubla a urcat şi în contextul optimismului adus pe pieţe de mesajul Kremlinului că este deschis la discuţii despre încetarea focului în Ucraina.
Americanii şi ucrainenii sunt sceptici, dar pieţele au arătat de atâtea ori că percep realitatea trunchiat. Un consens este că rubla este impulsionată de companiile exportatoare ruse care sunt obligate să vândă valută pentru ruble, dar şi de plata impozitelor şi taxelor, evident că în ruble, la final de lună şi trimestru, explică pentru Reuters Natalia Orlova, analist la Alfa Bank. Ajută şi faptul că exporturile sunt reduse.
„Aceste lucruri au creat un dezechilibru pe piaţa valutară în care oferta de valută depăşeşte considerabil cererea, ceea ce duce la întărirea rublei“. Orlova vede tendinţa ca fiind doar temporară. Banca centrală nu poate continua cu majorările de dobândă pentru că dacă se duce prea sus, şi deja este foarte sus, va ucide financiar afacerile şi persoanele cu credite.
De la un punct încolo, populaţia şi firmele vor găsi modalităţi de a ocoli controalele de capital. Între timp, ruşilor le este din ce în ce mai greu să găsească zahăr, spre exemplu. Hârtia igienică a devenit o raritate. Preţul hârtiei pentru împachetat a crescut de patru ori. Este penurie de produse de igienă pentru femei. Acestea cu toată că autorităţile asigură că Rusia nu duce lipsă de nimic, că are stocuri suficiente de orice. Iar ruşii află de la televizor că problemele lor sunt din vina străinilor. „Este ca şi cum ne-am fi întors în URSS“, povesteşte pe un forum o rusoaică din Moscova.
