Săptămâna trecută pe bursa de la Atena acţiunile Attica Bank au scăzut cu 53%, cele ale National Bank of Greece cu 52%, iar cele ale Alpha Bank au pierdut 61% din valoare. Creditele toxice din sectorul bancar se situau la 35% din total la sfârşitul anului trecut. Analiştii de la Moody’s estimează că nivelul va depăşi 40% în perioada 2015-2016.
Publicaţia germană Spiegel scrie că băncile greceşti riscă să se prăbuşească dacă într-o săptămână politicienii de la Atena nu încheie un acord cu creditorii. Articolul se bazează pe comentariile executivilor unor bănci internaţionale, adică şefi ai concurenţilor băncilor greceşti.
Departe de agonia băncilor, magnaţii din industria greacă a transportului naval de marfă, privilegiaţi în relaţiile fiscale cu statul şi neatinşi de criza care sufocă economia ţării, îşi extind dominaţia cumpărând la preţuri de discount vapoarele concurenţilor care nu s-au descurcat la fel de bine, scrie The Wall Street Journal.
Preţurile plătite de armatorii greci sunt atât de mici deoarece activele pe care le cumpără au fost deţinute cândva de linii de transport acum falimentate şi se află în mâinile creditorilor, printre care şi bănci germane care vor să-şi cureţe portofoliile de activele neperformante. Flota grecească de transport de marfă reprezintă 20% din flota lumii.
Duelul greco-german
Ani buni Grecia şi Germania au fost liderii transportului naval european. Dar în timp ce armatorii greci au păstrat politica tradiţională de a se ocupa personal de orice, de la găsirea finanţării la operaţiunile propriu-zise, sistemul german depinde în mare măsură de investitori, care variază de la bănci la pătura mai bogată a clasei de mijloc. Mulţi dintre aceşti investitori au investit când piaţa era la apogeu, înainte de turbulenţele economice din 2008.
„Când criza financiară s-a instalat, grecii au rămas deasupra apei pentru că nu aveau prea multe datorii în capital şi aveau cash generat în anii de boom de dinainte de 2008“, explică Basil Karatzas, specialist newyorkez în transportul naval.
Spre deosebire de Grecia, în Germania un vapor avea adesea până la 1.000 de investitori, iar sistemul nu a fost suficient de puternic pentru a face faţă stresului de pe piaţă.
„Erau prea multe conflicte de interese, o piaţă dezechilibrată concentrată pe vasele de transport containere şi foarte multe credite acordate de bănci, care au turnat miliarde de euro în vase noi crezând că cererea va continua să crească“, spune Karatzas.
Analiştii spun că la sfârşitul anului 2012, creditori grermani inclusiv HSH Nordbank, Commerzbank şi Norddeutsche Landesbank Girozentrale controlau o treime din piaţa globală de 475 miliarde dolari a finanţării pentru vapoare. În ultimii patru ani, cele trei bănci au pus deoparte provizioane de 3,6 miliarde de euro pentru creditele neperformante acordate industriei transportului naval în condiţiile în care încearcă disperate să vândă vasele cândva deşinute de companii de transport acum falimentate.
La sfârşitul anului trecut, băncile germane încercau să vândă până la 1.000 din cele 3.000 de vapoare în care existau interese nemţeşti.
Grecii se numără printre principalii cumpărători, achiziţionând 164 de nave germane începând cu 2011 contra sumei de 1,9 miliarde de dolari.
