♦ În idilica Noua Caledonie, aflată la două ore de zbor de Australia şi la mii de kilometri de Paris, guvernul francez a instaurat starea de urgenţă miercuri şi între timp a adus cu avionul câteva sute de poliţişti antirevoltă pentru a recâştiga controlul capitalei regiunii.
Băştinaşii s-au răsculat din cauza unei reforme constituţionale decise în Europa, în Franţa. Oficialii francezi acuză o influenţă malefică străină, din Rusia şi mai ales din Azerbaidjan, Franţa nefiind în relaţii bune cu niciuna dintre aceste ţări. Că în trecut la agitaţia socială au contribuit forţe străine nu contestă nimeni. La unele proteste au fost observate steaguri ale Azerbaidjanului. De data aceasta este ceva mult prea serios pentru a fi doar rezultatul propagandei, iar Franţa riscă să scape de sub control teritorii bogate în resurse naturale, cum ar fi nichelul. Nu ar fi prima dată. Prin fuga armatei franceze din Mali în 2022 şi prin lovitura de stat din Niger din 2023, Franţa a scăpat din mână surse importante de uraniu chiar când visa să redevină o putere mondială a energiei nucleare. În Mali şi Niger influenţa rusească este puternică.
Noua Caledonie, cea bogată în nichel, putea fi un Eldorado al Franţei. În schimb, a devenit o bombă cu ceas care-i ameninţă siguranţa, scrie Politico. Protestele violente care au adus în atenţia întregii lumi aceste teritorii franceze din Pacificul de Sud sunt punctul culminant al unor tensiuni care au crescut timp de un deceniu. Au murit mai mulţi oameni, iar guvernul francez este în alertă maximă. La Paris s-a vorbit de iminenţa unui război civil. Protestele au ca ţintă o propunere de reformă venită din Franţa privind organismul electoral al Noii Caledonii despre care separatiştii spun că ar diminua reprezentarea populaţiei băştinaşe kanak în favoarea europenilor. Potrivit recensământului din 2019, 41% din populaţia Noii Caledonii se identifică drept băştinaşi kanak, iar 24% ca europeni. Primii se confruntă cu probleme socio-economice semnificativ mai mari, inclusiv cu salarii mai mici. Violenţele, mai mari în capitală şi cu protagonişti mai ales tineri, urmează unei perioade de dificultăţi economice, iar guvernul de la Paris a pus o parte din vină pe seama unor puteri străine, mai ales pe Azerbaidjan, care a cultivat fără perdea legături cu separatiştii ca reacţie la sprijinul dat de Franţa inamicului de moarte, Armenia. Însă observatorii cred că violenţele din ultimele zile reflectă mai degrabă tensiuni politice şi probleme economice. Şi Le Monde scrie că imixtiunea Azerbaidjanului e doar o parte a problemei, agravată şi de faptul că raportul dintre armele de foc înregistrate în teritoriu şi numărul de locuitori este de unu la patru.
Avuţia Noii Caledonii vine mai ales din exploatările miniere. Teritoriul are aproape 30% din rezervele de nichel ale lumii, un metal esenţial în producţia de oţel inoxidabil şi baterii, iar acest lucru ar fi putut face din Noua Caledonie o regiune bogată în condiţiile în care Franţa şi Europa se chinuie să-şi reducă dependenţa de China pentru resursele naturale necesare tehnologiei viitorului. Dar nu s-a întâmplat aşa.
Producţia de nichel s-a prăbuşit, iar investitorii au plecat din arhipelag. Sectorul este sufocat de restricţiile de export impuse de autorităţile locale, dar şi de costurile mari cu energia. Acestea fac ca nichelul produs în Noua Caledonie să fie mai scump decât cel exportat de Indonezia şi de alţi rivali din Asia.
Deşi sectorul a primit subvenţii franceze de sute de milioane de euro, industria nichelului este în colaps continuu, producţia prăbuşindu-se cu 32% în primul trimestru, faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Autorităţile franceze au avertizat în 2023 că principalele trei uzine de procesare ar putea fi închise, ceea ce ar duce la creşterea cu 50% a numărului de şomeri. Pe măsură ce tensiunile se agravează, creşte şi probabilitatea ca acest pericol să devină realitate. Investitorii mari, precum gigantul Glencore din Elveţia şi Euramet din Franţa, fie se retrag, fie refuză să mai investească. Guvernul a venit anul trecut cu un plan, „Pactul pentru Nichel“, de a salva sectorul cu subvenţii de până la 200 de milioane de euro destinate reducerii preţurilor energiei. Însă acesta i-a întărâtat şi mai mult pe separatişti, care l-au etichetat drept un „pact colonial“ care ar da guvernului de la Paris prea multă putere în detrimentul autorităţilor din Noua Caledinie. Planul este în continuare îngheţat, ratificarea lui fiind blocată de reprezentanţii localnicilor. Unii dintre aceştia, în schimb, flirtează cu puterile străine. De ani de zile China încearcă să-şi mărească amprenta asupra arhipelagului, investind în industria nichelului. Iar Azerbaidjanul a acuzat în repetate rânduri Franţa de neocolonialism şi chiar a finanţat o alinaţă care uneşte 14 mişcări politice din fostul imperiu colonial francez în numele decolonizării. Mizele, şi nu doar economice, sunt mari pentru Franţa. Preşedintele Emmanuel Macron vede în Franţa o putere indo-pacifică, o reacţie la eforturile Chinei şi SUA de a-şi întări prezenţa într-o bătălie pentru influenţă în acea regiune cu importanţă strategică. Noua Caledonie este parte centrală în planurile Franţei.
