Veneţienii au respins referendumul de autonomie a regiunii pentru a patra oară în ultimii 40 de ani, după ce doar 21% dintre votanţi au ales să meargă la urne duminică, potrivit The Guardian.
Deşi majoritatea alegătorilor au susţinut separarea Veneţiei de Mestre, partea continentală a oraşului, referendumul nu a reuşit să atingă pragul de 50% din totalul alegătorilor pentru a fi validat.
Votului i-au urmat dezbateri aprinse legate de inundaţiile devastatoare din noiembrie, separatiştii veneţieni anticipând o prezenţă mult mai mare la vot. Separatiştii au declarat că vor contesta în mod oficial rezultatul, argumentând că cvorumul a fost ilegitim, iar referendumul a fost doar consultativ, şi nu decizional.
Inundaţiile din noiembrie au scos în evidenţă fragilitatea Veneţiei, separatiştii fiind de părere că oraşul lagunar s-ar putea ocupa mai bine de situaţiile de acest fel dacă ar avea mai mult control asupra propriilor probleme.
Veneţia numără 11 insule şi a a avut control total asupra propriei administraţii până când regimul fascist al lui Benito Mussolini a unit-o cu oraşul industrial Mestre în 1926. Planul a mers bine o perioadă, până când populaţia Veneţiei a început să scadă, iar a oraşului Mestre să crească; banii care erau alocaţi conservării Veneţiei au fost redirecţionaţi dezvoltării oraşului industrial, prin construirea mai multor centre de shopping şi hoteluri.
Declinul drastic în populaţia Veneţiei rămâne o problemă gravă: populaţia a scăzut de la 175.000 de persoane în perioada postbelică la 55.000 în prezent, mulţi oameni fiind împinşi să plece din cauza turismului în masă şi din cauza fenomenului „aqua alta” (ape adânci). Un număr triplu de oameni locuieşte în Mestre, o destinaţie de buget pentru turiştii al căror ţel este să viziteze Veneţia.
Ultimele încercări eşuate ale referendumului pentru separare au avut loc în 1989, 1994 şi 2003.
Primarul oraşului, Luigi Brugnaro, a fost acuzat că ar fi sabotat votul, încurajând oamenii să nu meargă la urne în timpul referendumului.
