La începutul anului trecut, când DeepSeek, un laborator de AI chinezesc, provoca panică în rândul rivalilor occidentali, nu se ştia aproape nimic despre Liang Wenfeng, fondatorul său.
Liang rămâne o figură misterioasă, însă cel puţin un lucru este clar: averea personală a fondatorului DeepSeek a urcat la aproximativ 38 miliarde de dolari, acesta fiind astfel cu mult mai bogat decât Sam Altman de la OpenAI, scrie Economist.
Liang nu va fi văzut la conferinţe. Nu a apărut niciodată live la televiziunea chineză şi există puţine fotografii sau înregistrări cu acesta.
Liang este în ton cu noua generaţie de miliardari chinezi tineri. China produce mai mulţi astfel de miliardari decât orice altă ţară cu excepţia Americii.
Potrivit Hurun, care monitorizează averile celor mai avuţi oameni ai planetei, în 2026 existau cel puţin 29 de miliardari self-made cu vârste de 40 sau mai puţin în China. Cu Liang, care va împlini 41 de ani în acest an, totalul se ridică la 30, cu 9 mai mulţi decât anul trecut.
Noii magnaţi ai Chinei diferă de predecesorii lor în moduri surprinzătoare. Aceştia au abandonat speculaţiile cu imobiliare şi cinele cu oficialii şi sunt de asemenea pricepuţi la a prelua idei imaginative şi a le scala în businessuri globale mai rapid decât orice alţi magnaţi ce i-au precedat.
Istoria superbogaţilor Chinei este scurtă. În anii ’80, magnaţii au descoperit cum să smulgă active de la stat. Deschiderea pieţei imobiliare în anii ’90 a creat un nou grup de miliardari, printre care Xu Jiayin, fondatorul gigantului Evergrande.
La începutul anilor 2000, industriaşi ca Wang Chuanfu de la BYD, iniţial un producător de baterii, au lansat un val de producători odată cu aderarea Chinei la OMC.
Mai apoi, în anii 2010, a apărut prima generaţie de moguli tech, printre care Jack Ma de la Alibaba, şi Pony Ma de la Tencent. Fondatorii ByteDance, creatorul TikTok, şi Shein, ambii cu vârste de până la 40 de ani, şi-au construit averile câţiva ani mai târziu.
Noua generaţie de magnaţi din China îşi trasează o cale diferită. Peste două treimi din tinerii miliardari de pe lista Hurun au făcut avere din bunuri de larg consum şi media. Şapte au creat jocuri video, iar patru au creat businessuri de ceai sau cafea. După Liang, cel mai avut este Wang Ning, fondatorul Pop Mart, care comercializează păpuşile Labubu. Doar trei au făcut avere din AI, printre care Yang Zhilin, fondatorul de 34 de ani al Moonshot AI, care pe 17 iulie a lansat un model nou despre care se spune că va rivaliza cu cele mai bune din America. Niciun mogul din domeniul imobiliar nu este prezent pe listă, un lucru care nu surprinde probabil având în vedere situaţia dramatică în care se află acesta.
Businessurile clădite de noii miliardari ai Chinei sunt de asemenea mult mai globale decât în trecut. Odinioară, antreprenorilor chinezi le lua un deceniu sau mai mult pentru a se extinde peste graniţe. Nu mai e cazul acum. Dependenţa masivă a noilor magnaţi de pieţe externe reflectă în parte scăderea cheltuielilor de consum pe plan local.
Atitudinile faţă de muncă s-au schimbat de asemenea. O parte controversată a culturii de business chineze din ultimul aproximativ un deceniu a fost constituită de aşa-numita rutină „996“, munca de la 9 dimineaţa la 9 seara, şase zile pe săptămână. Noii antreprenori ai Chinei adoptă însă un stil mai relaxat de management. Mulţi au o abordare flexibilă faţă de programul de lucru.
Însă nu totul este roz pentru tinerii miliardari ai Chinei. Relaţia dintre guvernul ţării şi cei mai avuţi oameni ai săi s-a deteriorat în ultimii ani. Acest mediu a creat un sentiment de insatisfacţie în rândul miliardarilor chinezi. Mulţi sunt dornici să se implice în politica industrială, dar li se oferă puţine oportunităţi de a face acest lucru, arată Steven Hai de la Universitatea Xi’an Jiaotong-Liverpool.
Ambiţiile lor globale îi expun de asemenea la relaţiile tensionate dintre China şi America.
Aceşti oameni trăiesc cu sentimentul că businessurile lor ar putea fi date peste cap în orice moment de schimbări bruşte de politici din China sau America, remarcă Rupert Hoogewerf de la Hurun. Evitând publicitatea, par să creadă că pot supravieţui mai mult, spune acesta. Majoritatea tinerilor miliardari chinezi nu au vorbit niciodată cu presa străină. Mulţi evită în mod egal şi presa chineză. Rezultatul este o generaţie de magnaţi care este în acelaşi timp cea mai globală şi cea mai enigmatică din China.
