Business Internaţional

Nori ameninţători pe pieţele financiare ale lumii. Vine vârtejul dobânzilor înalte?

Nori ameninţători pe pieţele financiare ale lumii....

Autor: Sorin Pâslaru

06.08.2018, 20:04 6251

Războiul comercial declanşat de Statele Unite împotriva Chinei şi deciziile recente de creştere dobânzilor de pe pieţele financiare dezvoltate invită la un scenariu la care toţi actorii economici din România trebuie să fie foarte atenţi: posibilitatea ca dobânzile şi inflaţia la nivel global să se aşeze la paliere de peste 5%.

O dobândă de politică monetară de peste 5% în Statele Unite, în Marea Britanie şi în zona euro ar însemna o paradigmă total schimbată a lumii financiare, care ar da peste cap toată ordinea instaurată după criza din 2008. 

„Eu văd randamentul titlurilor de stat americane la 5%, după cum evoluează economia şi inflaţia”, a spus în această săptămână la forumul de la Aspen (Statele Unite) cel mai puternic bancher amercan din acest moment, Jamie Dimon, CEO al JPMorgan. 

Indicatorul randamentului la titlurile de stat americane, astăzi la circa 3%, este un reper pentru lumea finanţelor. Declaraţia lui Dimon a fost viu dezbătută în aceste zile în toate mediile americane. Randamentul titlurilor de stat americane este baza de la care pleacă orice calcul al unui investitor care vrea să îşi asume risc pentru investiţii în orice colţ al lumii. 

Sigur că mai este drum lung până la un asemenea nivel al dobânzilor la titlurile de stat americane pe 10 ani şi va trebui să se îndeplinească o lungă serie de condiţii pentru a se ajunge la un asemenea nivel. Însă o asemenea declaraţie nu este făcută niciodată întâmplător, ci este aruncată pe piaţă de la un asemenea nivel tocmai pentru ca actorii să fie pregătiţi în eventualitatea unei asemenea evoluţii. 

Sunt voci care spun că, în general, dobânda la titlurile americane de stat la 10 ani trebuie să urmărească creşterea economică, iar cum aceasta a atins 4,2% în trimestrul II, dublu faţă de trimestrul I al acestui an, există spaţiu de creştere. Mari companii americane au anunţat deja scumpiri la diverse produse ca urmare a introducerii de taxe vamale noi.

Dincoace de ocean, Banca Angliei a decis în ultima sa şedinţă de politică monetară o creştere a dobânzii de referinţă de la 0,5% la 0,75%. 

Mişcarea a surprins foarte puţin pieţele şi comentatorii, însă vine să consemneze sfârşitul perioadei de dobânzi scăzute în care a intrat economia Marii Britanii după 2009 pentru a readuce încrederea consumatorilor.

Marea Britanie a fost prima piaţă afectată şi cel mai grav în criza financiară din 2008-2009. De fapt, o bancă britanică, Northern Rock, a fost prima care a declarat faliment în 2007, ca urmare a expunerii pe credite imobiliare nesustenabile.

Ulterior, două mari bănci britanice, Royal Bank of Scotland şi Lloyds, au fost salvate cu banii statului britanic pentru a nu cădea pe mâinile chinezilor sau japonezilor.  

Dar nu creşterea de dobândă a fost cea care a provocat emoţii pe piaţa financiară din Marea Britanie, ci prezentarea unui scenariu hard Brexit de către guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney. 

El spune că, dacă Marea Britanie nu va ajunge la o înţelegere cu Uniunea Europeană, ci pur şi simplu va ieşi din UE fără niciun fel de acord, şocul provocat de introducerea de taxe vamale şi blocarea liberei circulaţii a persoanelor, capitalului şi serviciilor va provoca daune importante economiei Marii Britanii. 

Astfel, Banca Angliei a luat în calcul cel mai grav scenariu (worst-case scenario), în care preţurile la imobiliare să scadă cu 30%, şomajul să ajungă la 9%, faţă de 4%, în prezent, şi rata dobânzii, aflată la 0,75% acum, să urce spre 5%. 

Barierele comerciale care se pregătesc sau au intrat deja în vigoare între marile pieţe comerciale ale lumii pot îndrepta economia mondială peste un scenariu de dobânzi de peste 5%, care ar putea provoca tulburări importante pe pieţele emergente şi pe cele de la periferie, cum este cazul României.

Dacă ajunge dobânda la 5%, în SUA sau în Marea Britanie, percepute de investitori ca no risk markets, atunci periferia trebuie să se ducă cu dobânzile la 8-10%, ca să menţină investitorii interesaţi. Nu au fost mereu dobânzile şi inflaţia mici în Occident. În anii '80, ca urmare a şocului petrolier, Statele Unite s-au văzut în faţa unei inflaţii de 7-8% pe an, iar singura armă de luptă au fost dobânzile. Acele dobânzi s-au repercutat inclusiv asupra debitorilor de pe pieţele în curs de dezvoltare. Au urmat atunci o serie întreagă de falimente ale ţărilor din America Latină, negocieri la Clubul de la Paris, defaulturi, inclusiv cel al României. 

Pentru statele cu servicii mari ale datoriei externe relativ la exporturi şi Produsul Intern Brut, o eventuală creştere a dobânzilor la asemenea niveluri constituie unul dintre cele mai mari riscuri la care pot fi supuse. De aceea, cele de 90 de miliarde de euro ale României, datorie externă, şi 75 de miliarde de euro, datorie publică, sunt factori de vulnerabilizare în eventualitatea unui scenariu dur. Iar politica de a merge cu deficitele bugetare la câteva sutimi de 3% din PIB, pragul de sustenabilitate acceptat oficial, nu ajută la nimic, ci dimpotrivă, este un factor suplimentar de vulnerabilitate.

Zona euro încă nu este cuprinsă de valul creşterilor de dobânzi, dar nu este exclus ca în 2018 şi Mario Draghi, guvernatorul Băncii Centrale Europene, să reevalueze necesitatea de a prelungi inundarea pieţelor financiare. 

Ca întotdeauna, periferia are de pătimit cel mai mult când la centru se refac cărţile. Singura pavăză este prudenţa şi diminuarea pe cât posibil a necesităţii de accesare urgentă a unor linii de finanţare în caz de nevoie. Rezerva bună trece vârfurile (rele) de dobândă.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO