Există câteva motive întemeiate pentru care valul “doar temporar” de inflaţie care a lovit Europa şi SUA şi s-a extins în Asia, însoţit de creşteri de dobânzi, se va prelungi poate câţiva ani. Unul este războiul din Ucraina, care scumpeşte energia, mâncarea şi unele materii prime. Altul este politica de COVID zero a Chinei, care perturbă lanţurile de aprovizionare globale. Iar o economistă germană de la BCE menţionează şi tendinţa de înverzire a economiilor, cel puţin în zona euro.
Însă lumea vorbeşte din ce în ce mai mult şi de venirea unei recesiuni de aploare, poate chiar globale.
Aceste lucruri arată că preşedintele rus Vladimir Putin nu putea să-şi aleagă mai bine momentul declanşării invaziei din Ucraina. Occidentul este solidar cu Kievul, însă criza anterioară a arătat cum turbulenţele economice majore pot crea turbulenţe sociale, pot destabiliza guverne şi pot hrăni populismul. Fostul preşedinte al Americii Donald Trump se laudă şi acum cu prietenia liderului de la Kremlin. Şi chiar de la Moscova vin unele elemente de destabilizare: criza gazelor, care scumpeşte energia şi astfel aproape orice altceva, şi finanţarea partidelor europene extremiste. Apoi, Moscova este acuzată că s-a amestecat în alegerile câştigate de Trump.
De asemenea, situaţia actuală aduce în prim plan strategiile economice ale băncilor centrale, puse să aleagă între protejarea creşterii economice şi lupta cu inflaţia, care erodează puterea de cumpărare a cetăţenilor. Cele mai multe dintre băncile centrale est-europene au ales un drum clar: de aproape o jumătate de an cresc dobânzile lună de lună pentru a frâna accelerarea creşterii preţurilor, dar acestea îşi continuă urcuşul. Însă dobânzile mai mari frânează şi creşterea economică. Din fericire, economiile est-europene au început anul cu o activitate economică sănătoasă şi cheltuieli guvernamentale generoase. Astfel, riscul de stagflaţie – inflaţie ridicată însoţită de stagnare economică prelungită sau chiar de recesiune – este mic aici. În Polonia, un impuls suplimentar dat creşterii economice vine din cheltuielile refugiaţilor ucraineni goniţi de acasă de război, apreciază analiştii de la ING. Dintre statele regiunii, Polonia a primit cei mai mulţi refugiaţi ucraineni. Şi înainte de război acolo munceau şi trăiau, după unele estimări, două milioane de ucraineni.
Noii veniţi şi-au găsit rapid locuri de muncă. Însă incertitudinile sunt mari şi cresc, spune guvernatorul băncii centrale a Cehiei Jiri Rusnok. Cehii se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din ultimul sfert de secol şi de aceea, a informat Rusnok, banca centrală va continua să majoreze dobânzile în următoarele luni. Instituţia a ridicat, joi, dobânda de politică monetară cu 75 puncte de bază, la 5,75%. Analiştii de la ING se aşteaptă ca inflaţia cehă să ajungă până aproape de 15% în iunie, punctul de maxim, şi să rămână peste 10% tot restul anului. Şi banca centrală a Poloniei a majorat dobânda, tot joi, cu 75 de puncte de bază, la 5,25%. Inflaţia a trecut de 12% în aprilie, iar un oficial al băncii centrale, dar şi analişti, spun că indicatorul va rămâne de peste două cifre încă un an sau doi. Dobânda de politică monetară va fi şi ea pe măsură - aproape de 8% anul acesta. Majorarea de dobândă de săptămâna trecută a fost mai mică decât aşteptările, semn că banca centrală cântăreşte efectele războiului asupra economiei, adică pune în balanţă frânarea economică cu inflaţia. Totuşi, instituţia s-a angajat să continue lupta cu inflaţia. Ungaria este încă sub efectul unor uriaşe cheltuieli guvernamentale cu scopuri electorale, iar economia a surprins cu o creştere frumoasă în primul trimestru. Inflaţia s-ar putea apropia de 12% în septembrie.
În lumea băncilor centrale mari, SUA şi-au început în forţă războiul contra inflaţiei, cu prima creştere de jumătate de punct procentual a dobânzii din 2000 încoace. Este o reacţie pe măsura unei inflaţii record în ultimii 40 de ani. Dar şi reacţia pieţelor a fost pe măsură: scăderi abrupte pe bursele de acţiuni. Trederii se tem că Rezerva Federală americană va avea probleme în a stopa inflaţia şi că economia se îndreaptă spre recesiune. Main Street-ul, adică afacerile mici americane, sunt convinse că SUA vor intra în recesiune anul acesta, notează CNBC. Pe Wall Street, adică băncile, traderii şi companiile mari, temerile sunt mai mici, dar nici aici nu este exlusă posibilitatea venirii unei recesiuni. Cele două tabere sunt adesea foarte departe una de cealaltă. Fed dă de obicei tonul în tendinţele din politicile monetare globale.
În zona euro, executivii mai multor companii gigantice, cum ar fi Bosch, cred că economiile, după cum arată mediul economic şi piaţa în prezent, se îndreaptă spre recesiuni grave, arată o analiză CNBC. Banca Centrală Europeană nu s-a grăbit să acţioneze contra inflaţiei, pe de o parte, poate, pentru că s-a chinuit prea mult timp să reînvie inflaţia din zona euro, iar pe de alta pentru a proteja economiile vulnerabile cum sunt cele ale Italiei, Greciei şi Spaniei. Totuşi, prima majorare de dobândă este aşteptată în iunie sau iulie şi aceasta va fi, probabil, mai mică decât cea a Fed de luna aceasta. În Marea Britanie, Banca Angliei a avertizat că ar putea veni recesiunea şi că inflaţia poate sări la 10%. Instituţia a iniţiat deja un ciclu de creşteri de dobânzi.
