Business Internaţional

O anchetă a Huffington Post: Companiile occidentale nu sunt străine de haosul din Orientul Mijlociu. Au subminat guvernanţa promovând corupţia

Primăvara arabă a început cu Revoluţia tunisiană, aprinsă de sinuciderea unui vânzător ambulant exasperat de corupţia şi abuzurile autorităţilor

Primăvara arabă a început cu Revoluţia tunisiană, aprinsă de sinuciderea unui vânzător ambulant exasperat de corupţia şi abuzurile autorităţilor

Autor: Bogdan Cojocaru

01.04.2016, 00:02 1523
Corupţia este o cauză a insta­bi­lităţii politice, iar instabili­ta­tea politică nu este nicăieri mai periculoasă ca în state pre­cum Siria, Libia şi Irak.

Ce face Unaoil şi care au fost clienţii firmei arată o anchetă jur­na­listică efectuată de Huffing­ton Post şi de par­te­nerul său australian Fairfax Media. Printre sur­sele de informaţii sunt mii de emailuri şi documente in­terne ale Unaoil ajunse la jurnalişti prin diferite surse.

Unele din companiile im­plicate au o lungă istorie de probleme cu legea din cauza scandalurilor de co­rup­ţie. Multe dintre com­pa­niile care au lucrat cu aceas­tă firmă au negat că au legătură cu fapte de corupţie.

Documentele Unaoil nu arată clepto­craţi corupţi din lumea a treia strân­gând cu uşa companii occidentale neaju­to­rate, ci cum Unaoil, lucrând pentru puternice com­panii vestice, ia în râs agenţiile anti­corupţie şi co­ru­pe încet printr-o reţea se­cretă de inter­me­diari oficiali străini din ţările pro­ducătoare de petrol, începând cu mici ca­douri şi ex­cur­sii de cumpărături şi terminând cu mite grase.

„Întotdeauna este cineva care plăteşte, iar companiile internaţionale sunt în general sursa corupţiei“, spune magnatul american George Soros.

Cu sediul în Monaco dar înregistrată în Insulele Virgine Britanice, Unaoil furni­zea­ză „soluţii industriale pentru sectorul ener­getic în Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa“. Firma a fost înfiinţată în 1991 de Ata Ahsani, milionar născut în Iran care şi-a părăsit ţara după revoluţia din 1979. Fiii săi, Cyrus şi Saman, sunt implicaţi şi ei în afacerile Unaoil.

Firma avea, se pare, sche­me „operaţio­nale“ stan­dard. În perioada aco­pe­rită de do­cu­mente (2003 - 2011) prac­tica Unaoil era să le cea­ră partenerilor un pro­cent din veniturile din orice contract la procu­rarea căruia a ajutat. După ce se asigura că are o parte din afacerea clientului, folosea o parte din banii care-i reveneau pentru mituirea oficialilor guver­na­mentali. Restul îl oprea pentru folosul propriu. 

Într-un email din 2005 către colegii săi, Basil Al Jarah, un executiv al Unaoil, descrie o întâlnire din septembrie din Paris cu Laurent Poidevin, pe atunci director de vân­zări şi de marketing la FMC Technologies, o com­panie americană de echipament. Al Jarah s-a lăudat că a convins FMC să an­gajeze Unaoil să-i obţină un contract pentru instalarea a 4-6 noi macarale de încărcare într-un mare port kuweitian.

„I-am convins să facă un angajament scris de 10% astăzi, până la încheierea afacerii. Am cerut FMC să ne furnizeze trei scrisori, după cum urmează: 1% pentru altă companie pentru că a făcut introducerile; 7% pentru Unaoil, pe care le vom aduce baro­nului cel mare din Kuweit; 2% pentru Unaoil, care vor fi distribuite intern. Laurent nu are nicio problemă atât timp nu apar nu­me individuale. Va prezenta planul CEO-ului când va ajunge la birou. Un alt intermediar va trata cu baronul cel mare din Kuweit şi va decide câţi bani se vor duce la acest om“. Poidevin este acum preşedintele şi CEO-ul FMC, potrivit profilului de LinkedIn. Legea americană interzice orică­rei companii să aibă legături cu entităţile despre care are cunoştinţe că mituiesc oficiali guvernamentali străini.

Se poate ca nu toţi clienţii să fi ştiut de practicile Unaoil, însă firma este înconjurată de semne de avertizare. „Chiar faptul că este o firmă dintr-un mic paradis fiscal ar fi trebuit să-i facă pe parteneri nervoşi“, spune Richard Bistrong, CEO-ul companiei de consultanţă Frontline Anti-Bribery. Totul este riscant în ceea ce priveşte Unaoil, fie că este domeniul de afaceri, fie că sunt regiunile în care face afaceri. Însă sunt emailuri care arată că unele companii, precum una de fracturare hidraulică din Canada, nu aveau nicio problemă cu ideea mituirii oficialilor. Preşedintele Canuck Completions s-a interesat chiar de ce sume ar fi nevoie pentru o afacere în Libia.

Despre lăcomia oficialilor, irakianul Dhia Jaffar al Mousawi este un exemplu edi­fi­cator. Individul poartă în emailuri numele de cod „Farul“. Când Unaoil a început să facă afaceri cu Dhia Jaffar, acesta era doar un oficial al South Oil Company, cea mai importantă companie de energie deţinută de statul irakian. Personajul este acum viceministru al petrolului din Irak. „Când premierii vizitează Basrah, el îi primeşte primul şi discută în privat cu ei“, scria Al Jarah despre Dhia Jaffar în 2008. Pe atunci, Unaoil îl ţinea aproape pe Dhia Jaffar cu mici şpăgi. Detaliile despre irakian sunt multe pentru că Al Jarah era unul dintre cei mai lăudăroşi şi indiscreţi corespondenţi.

Într-un email el descrie eforturile sale de a-l atrage pe Dhia Jaffar: „Chiar nu am făcut prea multe pentru Dhia Jaffar, dar iată o listă - l-am dus la shopping de îmbrăcăminte cu două ocazii (1-2.000 de dolari de fiecare dată); un subagent a primit 30.000 de dolari pentru asistenţa dată pentru o comandă; i-am oferit fiului său două săptămâni de studiat engleza la Dubai; am aranjat interviuri de angajare pentru fiul său la compania Adnan, dar băiatul şi-a găsit altceva de lucru; în ultimele opt luni am încercat să-i obţinem viză de reşedinţă în Emirate, dar fără succes. Atât“.

„Farul“ şi-a plătit datoriile furnizând informaţii din interior despre contracte şi posibili clienţi. „Într-o discuţie cu domnul Far am aflat că TPIC - Turkish Petroleum International Company – este pe punctul de a câştiga o comandă de 325 milioane de dolari pentru 45 de foraje în sudul Irakului“, scria Al Jarah în august 2009 într-un email către Ata şi Cyrus Ahsani. „I-am cerut să oprească procesul imediat până când îl contactez eu. Trebuie să ne mişcăm rapid pentru a ajunge la această companie şi să le prezentăm oferta completă de servicii prin care Unaoil le poate face viaţa mai uşoară la minister“ .

„Este un modus operandi clasic“, explică Debra LaPrevotte, fost agent FBI care a investigat corupţia din industria internaţională a petrolului.

„Le dai la început un covor, apoi o maşină, un rolex şi complici lucrurile oferind educaţie copiilor lor“.

Unaoil încă munceşte din greu în Irak, şi îşi anunţă cu mândrie realizările de milioane de dolari.

Ancheta îi mai prezintă corupţi, printre alţii, pe încă un ministru irakian al petrolului, un fixer cu legături cu dictatorul sirian Bashar al-Assad, oficiali de rang înalt din regimul din Libia al lui Gaddafi, personaje din industria iraniană a petrolului şi oficiali influenţi din Emiratele Arabe Unite.