Business Internaţional

O nouă sursă de refugiaţi. Dictaturile africane „alimentează” criza imigranţilor din Europa

O nouă sursă de refugiaţi. Dictaturile africane „alimentează” criza imigranţilor din Europa

Autor: Maria Tufan

22.10.2015, 09:41 2261

Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) estimează că 400.000 de eritreeni – aproximativ 9% din întreaga populaţie – au fugit din ţară în ultimii ani, lăsând în urmă una dintre naţiunile lumii cu cea mai mare viteză de „dispariţie”.  Astfel, pe bărcile şubrede de cauciuc care traversează Mediterana, numărul eritreenilor depăşeşte cu uşurinţă orice altă naţionalitate. Peste un sfert din cei 132.000 de imigranţi care au ajuns în Italia din ianuarie şi până în septembrie sunt, potrivit ONU, refugiaţi eritreeni, scrie WSJ.

Cu o populaţie de aproximativ 4,5 milioane de persoane, Eritreea, cel mai vestic stat african aflat sub guvernarea unui regim de dictatură secretizat acuzat în prezent de încălcarea drepturilor umane, joacă astăzi unul dintre cele mai importante roluri în cea mai mare criză a refugiaţilor cu care se confruntă lumea de la cel de-al Doilea Război Mondial. Deşi atenţia este concentrată asupra imigranţilor sirieni care fug zilnic de războiul civil riscându-şi vieţile pe un drum greu spre Europa, exodul Eritreei, deşi necunoscut, este totuşi cu mult mai dificil. De la începutul lui 2012 şi până la jumătatea acestui an, 1 din 50 de eritreeni au cerut azil în Europa, numărul acestora fiind aproape dublu faţă de cel al sirienilor, potrivit statisticilor furnizate de Eurostat.

Pornind într-un voiaj din care nu sunt siguri că se mai întorc vreodată, eritreenii îşi riscă vieţile într-una dintre cele mai dure rute ale refugiaţilor: din Asmara, capitala Eritreei, imigranţii sunt nevoiţi să meargă până la graniţa cu Etiopia, acolo unde taberele găzduiesc până la 113.000 de refugiaţi eritreeni; următorul punct de trecere este Karthoumul, capitala Sudanului şi locul în care contrabandiştii negociază „biletul spre Europa”, urmând ca mai apoi să înceapă cea mai grea parte: deşertul Sahara; aproape de final, la Tripoli, o nouă serie de „afacerişti” discută costurile transportului pe mare pentru destinaţia finală - Europa.  Aproximativ 36.000 de eritreeni au ajuns anul acesta în Italia. Cu toate acestea, din cei 3000 de refugiaţi înecaţi în Mediterană, cei mai mulţi au fost, conform datelor furnizate de agenţiile umanitare, imigranţi eritreeni.

În pofida riscului major, emigraţia în zonă se dezvoltă din ce în ce mai mult. Numărul persoanelor care părăsesc Eritreea şi care cer azil în UE a crescut de patru ori din 2011 până în prezent, ajungând la 46.000 în 2014. Exodul „aruncă” astfel ţara africană în mijlocul unei Europe divizate între dezbateri de tip pro şi contra refugiaţi, problema majoră a statelor fiind acum persoanele de origine siriană.

Sub conducerea unui guvern ales de urgenţă în urma războiului de independenţă cu Etiopia, ce a luat sfârşit în 1998, Eritreea a ajuns astăzi una dintre cele mai izolate ţări din lume. Un raport ONU din luna iunie acuză regimul eritreean, condus de fostul comandant rebel Isaias Afewerki, de „crime împotriva umanităţii” asupra propriei  populaţii, ce includ forme de tortură, supraveghere în masă şi recrutare militară nelimitată – conducând ţara spre o formă de sclavie. Răspunsul guvernului a venit rapid spunând că raportul este bazat pe interviuri realizate în afara ţării, fiind astfel fondat pe informaţii false şi eronate.

„În vreme ce sirienii fug de un război civil teribil şi documentat, eritreenii fug de abuzuri care pentru restul lumii sunt, din cauza secretizării regimului, în mare parte invizibile”, a explicat Kristina Touzenis, directorul Unităţii Legislative a Migraţiei din cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. 

Deşi refugiaţii eritreeni sunt primiţi de guvernele europene încă din 1980 când statul African se confrunta cu o luptă pentru independenţă împotriva unui regim comunist, oficialii europeni şi experţii în migrare spun că dezbaterile viscerale prezente acum în UE împing guvernele să reconsidere poziţiile adoptate ulterior, punând astfel în pericol vieţile a mii de refugiaţi africani.

 
AFACERI DE LA ZERO