Business Internaţional

O opinie nesemnată publicată în New York Times din partea unui oficial de la Casa Albă aruncă în aer modul de conducere al lui Trump

O opinie nesemnată publicată în New York Times din...

Autor: Bianca Pavaluca

06.09.2018, 11:13 746

Cotidianul The New York Times a publicat miercuri o scrisoare anonimă trimisă de un oficial de rang înalt al Administraţiei Donald Trump, în care acesta vorbeşte despre „rezistenţa tăcută” din interiorul Administraţiei şi despre modul imprevizibil de conducere al preşedintelui american.

Prin intermediul scrisorii, oficialul a transmis că există „eroi” în echipa lui Donald Trump care „lucrează cu sârguinţă din interior pentru a combate părţi din agenda sa şi înclinaţiile sale rele”.

Scrisoarea a fost publicată la o zi după apariţia unei noi cărţi scrisă de jurnalistul de investigaţie Bob Woodward despre Casa Albă, în care se vorbeşte despre eforturile depuse de oficiali pentru a bloca deciziile lui Donald Trump când acesta este pe cale să acţioneze periculos.

Imaginea de ansamblu oferită de scrisoare relevă faptul că Donald Trump nu deţine controlul complet asupra Casei Albe, ci este înconjurat de ajutoare care îl consideră atât de volatil şi temperamental încât îl urmăresc îndeaproape pentru a nu lua decizii pripite.

Oficialul a preferat să rămână anonim, din motive de securitate, dar identitatea lui este cunoscută de jurnaliştii New York Times.

Acesta a descris modul de conducere al preşedintelui Trump drept „impetuos, trivial şi ineficient” şi a declarat că există „adulţi în încăpere” care încearcă să prevină dezastre.

„Scrisoarea este scrisă în mod puternic, clar, de către o persoană care a dorit să exteriorieze ceea ce simte, este o poziţie care merită difuzată”, a declarat James Dao, editor New York Times.

Scrisoarea integrală, publicată miercuri:

„Fac parte din rezistenţa din interiorul Administraţiei Trump

Lucrez pentru preşedinte, dar la fel ca mulţi colegi care îmi împărtăşesc viziunea, am jurat să contracarez părţi din agenda sa şi înclinaţiile sale rele.

Preşedintele Trump se află în faţa unui test al preşedinţiei, diferit faţă de orice test cu care s-a confruntat un lider american modern.

Nu este vorba doar despre ameninţarea consiliului special. Sau despre faptul că ţara este divizată sub conducerea lui Donald Trump. Sau chiar despre faptul că partidul său ar putea să piardă alegerile în faţa unei opoziţii determinate să profite de pe urma scăderii popularităţii sale.

Dilema- pe care el nu o înţelege în mod complet- este că mulţi oficiali seniori din Administraţia sa lucrează cu sârguinţă din interior pentru a combate părţi din agenda sa şi înclinaţiile sale rele.

Eu ar trebui să ştiu. Sunt unul dintre ei.

Ca să fim clari, ceea ce avem noi nu este o rezistenţă comună. Noi ne dorim ca Administraţia să aibă succes şi credem că mare parte din politicile sale au făcut Statele Unite mai sigure şi prospere.

Dar considerăm că îndatorirea noastră principală este faţă de ţară, iar preşedintele continuă să acţioneze într-o manieră care este în detrimentul bunăstării republicii noastre.

Acesta este motivul pentru care mulţi oficiali ai lui Trump au jurat să facă tot posibilul pentru a proteja instituţiile democratice cât timp Trump îşi manifestă impulsurile greşite, până va părăsi Biroul.

Rădăcina problemei este imoralitatea preşedintelui. Orice persoană care lucrează cu el ştie că discernământul său nu este neapărat bun pentru procesul de luare a deciziilor.

Deşi a fost ales ca republican, preşedintele arată foarte puţină afinitate pentru idealurile conservative: minţi deschise, pieţe deschise şi oameni liberi. În cel mai bun caz, a invocat aceste idealuri. În cel mai rău caz, le-a atacat din prima.

În adiţie la părerea sa conform căreia presa este «inamicul poporului», impulsurile preşedintelui Trump sunt în general anti-comerţ şi anti-democratice.

Nu mă înţelegeţi greşit. Sunt şi părţi bune ale Administraţiei care nu sunt la fel de mediatizate: reforma fiscală istorică, o armată mai bine consolidată şi multe altele.

Dar aceste realizări au venit în ciuda -nu datorită- modului de conducere al preşedintelui, care este impetuos, trivial şi ineficient.

Începând de la Casa Albă şi până la departamente specializate şi agenţii, oficialii seniori vor admite în mod privat neîncrederea în comentariile şi acţiunile liderului lor. Majoritatea lucrează pentru a ascunde operaţiunile de dorinţele preşedintelui.

Întâlnirile cu el deviază de la subiect, preşedintele ţine discursuri repetitive, iar impulsivitatea sa are ca rezultat decizii nechibzuite care trebuie împiedicate.

«Nu poţi să îţi dai seama dacă urmează să se răzgândească de la un minut la altul», mi-a spus recent un alt oficial, exasperat în urma unei întâlniri în Biroul Oval în cadrul căreia preşedintele s-a răzgândit în privinţa unei decizii majore pe care o luase doar cu o săptămână în urmă.

Comportamentul imprevizibil ar fi o problemă îngrijorătoare dacă nu ar exista eroi nevăzuţi în interiorul Casei Albe. O parte dintre ajutoarele sale au fost catalogate drept rău-făcători în presă. Dar în privat, aceştia au prevenit decizii proaste. Evident, nu au avut mereu succes.

Probabil acest lucru oferă puţin comfort în această eră haotică, dar americanii ar trebui să ştie că sunt şi adulţi în cameră. Suntem perfect conştienţi de ce se întâmplă. Şi facem tot posibilul să luăm decizii bune, chiar şi când Donald Trump nu o face.

Rezultatul este o preşedinţie pe două direcţii.

Să luăm de exemplu politicile externe: În public şi în privat, preşedintele Trump îşi arată aprecierea pentru autocraţi şi dictatori, precum preşedintele rus Vladimir Putin şi liderul nord-coreean Kim Jong-un, arătând puţină apreciere pentru legăturile cu aliaţii noştri, care gândesc bine.

Unele persoane au observat că restul Administraţiei operează în altă direcţie, o direcţie în care ţări precum Rusia sunt acuzate pentru ingerinţe şi sunt pedepsite în consecinţă, iar aliaţii internaţionali sunt consideraţi prieteni, nu ridiculizaţi drept rivali.

În cazul Rusiei, de exemplu, preşedintele a fost reţinut în expulzarea spionilor preşedintelui Putin drept pedeapsă pentru otrăvirea fostului spion rus în Marea Britanie. S-a plâns săptămâni întregi în legătură cu faptul că oficialii l-au împins la viitoare confruntări cu Moscova şi şi-a exprimat frustrarea faţă de faptul că Statele Unite continuă să impună sancţiuni Rusiei. Dar echipa sa pentru securitatea naţională a ştiut mai bine ce face- aceste acţiuni trebuiau luate, pentru a cere socoteală Moscovei.

Aceasta nu este munca unui aşa-zis stat manipulator. Este munca unui stat stabil.

Având în vedere instabilitatea văută de multe persoane, au existat zvonuri în cabinet că va fi invicat Al 25-lea Amendament, care ar fi început un proces complex de înlăturare a preşedintelui. Dar nimeni nu a vrut să creeze o criză constituţională. Aşa că vom face tot ce putem să ţinem Administraţia pe direcţia cea bună până când -într-un fel sau altul- va ajunge la final.

Îngrijorarea majoră nu este ce a făcut Trump instituţiei prezidenţiale, ci ce l-am lăsat noi ca naţiune să ne facă. Ne-am scufundat adânc cu el şi l-am lăsat să ne ia civilitatea discursului.

Senatorul John McCain a dat tot ce a putut în scrisoarea sa de la revedere. Toţi americanii ar trebui să bage de seamă cuvintele lui şi să se elibereze de capcana tribalismului, cu scopul final de a ne uni sub dragostea pentru naţiune şi pentru valorile noastre.

Nu îl mai avem pe senatorul McCain. Dar vom avea mereu exemplul său- o stea călăuzitoare pentru a restabili onoarea vieţii publice şi a dialogului naţional. Lui Trump îi este frică de astfel de oameni onorabili, dar noi ar trebui să îi venerăm.

Există o rezistenţă tăcută în Administraţie, alcătuită din oameni care pun ţara pe primul loc. Dar diferenţa reală va fi făcută de cetăţenii care zi de zi se împotrivesc politicilor şi încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea unui singur lucru: al americanilor.”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO