Liderii Uniunii Europene (UE) au avertizat deja că, în cazul independenţei, Scoţia va fi nevoită să îşi depună candidatura şi că revenirea sa în cadrul Uniunii va fi supusă unei aprobări unanime a statelor care o alcătuiesc.
Rasmussen a dat asigurări că "nu se va amesteca în campania pentru referendumul din Scoţia". "Dacă un nou stat independent vrea să devină membru al NATO, este necesar să-şi depună candidatura", a adăugat el imediat. "O asemenea candidatură va fi tratată exact ca toate celelalte candidaturi şi, la final, va fi necesar consensul, unanimitatea, în cadrul Alianţei, pentru a o accepta", a continuat el.
"Dar nu am discutat despre acest lucru", a spus secretarul general a NATO.
Rasmussen nu a precizat cât timp ar putea să dureze acest proces, subliniind că acest lucru depinde de ţară şi de "capacitatea sa de a îndeplini criteriile necesare". Una dintre condiţiile impuse vizează interoperabilitatea - capacitatea armatei unei ţări de a acţiona împreună cu alte forţe armate ale Alianţei, prin intermediul împărtăşirii procedurilor de acţiune şi comunicare standardizate.
Scoţia face parte din Marea Britanie, care este unul dintre membrii fondatori ai Alianţei Nord-Atlantice.
Rasmussen a dat totodată asigurări că rolul Marii Britanii în cadrul NATO nu va fi afectat de o eventuală independenţă a Scoţiei. "Nu văd cum rezultatul referendumului scoţian ar putea să aibă vreun impact asupra contribuţiei Marii Britanii la NATO", a declarat el, în contextul în care susţinătorii scoţieni ai independenţei au prevăzut să-şi recupereze bazele, fregatele şi materialul, contând pe formarea unei armate de 15.000 de oameni, dar fără cele patru submarine nucleare britanice staţionate în prezent la Faslane, în vestul Scoţiei.
