Astăzi este o zi istorică pentru americani: pentru prima dată, Congresul SUA le va cere socoteală jucătorilor de categorie supergrea din industria farma pentru scumpirea medicamentelor.
În urmă cu 25 de ani, Congresul a făcut la fel cu executivii marilor companii din industria tutunului care, în urma presiunilor, au recunoscut că ţigările pot cauza cancer şi boli de inimă şi că au împiedicat să iasă la suprafaţă dovezi că ţigările pot da dependenţă. Interogatoriile au adus pentru sănătatea cetăţenilor americani, şi nu numai, o victorie fără egal care a avut ca efect în cele din urmă scăderea fumatului la minime istorice.
Cu şapte executivi din industria farma chemaţi să răspundă marţi întrebărilor Comisiei financiare din Senat, aşteptările sunt ca interogatoriul să devină un moment de căpătâi pentru preţurile medicamentelor date pe bază de reţetă. La fel ca predecesorii din industria tutunului, producătorilor de medicamente li se cere socoteală când furia împotriva lor a ajuns la proporţii aproape universale, scrie The New York Times.
De zeci de ani producătorii de medicamente din SUA pot stabili preţurile practic după dorinţă. Aceştia au lansat pe piaţă medicamente care costă zeci sau chiar sute de mii de dolari şi majorează preţurile produselor deja existente chiar şi cu 10% pe an. Spre deosebire de jucătorii din transportul aerian sau din sectorul auto, cei mai mulţi dintre executivii din farma nu au fost puşi în situaţia de a-i înfrunta pe congresmeni, notează Bloomberg. O analiză a Financial Times a găsit că industria farmaceutică şi a produselor pentru îngrijirea sănătăţii a cheltuit pe lobby la Washington aproape 300 de milioane de dolari anul trecut. Spre comparaţie, asigurătorii, care se plasează pe locul doi în topul cheltuielilor pentru lobby, au scos din buzunare 160 de milioane de dolari în 2018.
Preţurile medicamentelor „au crescut într-un mod care sfidează raţiunea”, notează NYTimes. Un flacon de insulină care costa mai puţin de 200 de dolari în urmă cu zece ani se vinde acum cu aproape 1.500 de dolari. Dozele pentru o lună de Actimmune, un medicament care tratează osteoporoza malignă, costă în Marea Britanie mai puţin de 350 de dolari, însă în SUA sunt de 72 de ori mai scumpe. Preţurile multor medicamente care tratează cancerul, presiunea arterială ridicată, alergiile şi altele au crescut atât de mult încât consumatorul mediu nu-şi poate permite decât un tratament incomplet, ceea ce echivalează cu o condamnare la boală sau chiar la moarte. Nici chiar experţii nu par să ştie cum sunt calculate preţurile şi de ce cresc încontinuu. Explicaţia industriei farma este că alte entităţi din întortocheatul sistem de sănătate din America sunt de vină pentru cea mai mare parte a scumpirilor şi că producţia în sine a medicamentelor este scumpă şi riscantă. Aceste argumente sunt greu de înghiţit, având în vedere marjele de profit uriaşe ale companiilor farma. De ani de zile lobbyiştii plătiţi de PhRMA, asociaţia cercetării şi producătorilor farma din America, au ţinut Congresul sub control, înfrângând proiecte de lege care ar fi limitat practicile anticoncurenţiale şi ar fi permis importul de medicamente generice mai ieftine. PhRMA se confruntă cu concurenţă din partea rivalilor naturali cum sunt producătorii de medicamente generice, dar nu şi din partea asociaţiilor pacienţilor, care tind să fie înfiinţate de companii farma cu nume sonore, acestea furnizând tratamentele şi scoţând astfel din joc concurenţa. Acum, industria înfruntă ceea ce preşedintele PhRMA a descris a fi o coaliţie de luptă contra preţurilor „bine organizată şi bine finanţată”, alcătuită din „organizaţii şi altfel de structuri care se trezesc în fiecare zi cu ambiţia de a ţine practicile de stabilire a preţurilor cât mai sus pe agenda politică”. Cea mai mare astfel de organizaţie este Pacienţi pentru Medicamente Ieftine, înfiinţată de David Mitchell, care a pus pe picioare şi firma de comunicare GMMB şi a ajutat la campanii de conştientizare a atrocităţilor din Sudan şi a pericolului fumatului pentru copii. Mitchell a fost diagnosticat cu cancer în 2010. Când a decis să se pensioneze, în 2016, cheltuiala pentru un an de tratament cu cele două medicamente pe care le lua totaliza 440.000 de dolari. Ştiind că cele mai multe grupuri pentru pacienţi se bazau pe companiile farma pentru finanţare, Mitchell a decis să înfiinţeze unul care ieşea din acest tipar.
„Am păşit în necunoscut”, povesteşte el. Tabăra adversă era bine înarmată. Anul trecut, PhRMA a cheltuit circa 28 de milioane de dolari pe lobby, potrivit Center for Responsive Politics. Biotechnology Innovation Organization, un grup de lobby pentru industria biotehnologiei, a cheltuit 9,9 milioane de dolari, în timp ce companiile individuale au scos din buzunare sume asemănătoare: 11,4 milioane de dolari din partea Pfizer şi câte 6,8 milioane de dolari din partea Merck şi Eli Lilly. Mitchell a reuşit să strângă peste zece milioane de dolari în 2018, toţi banii venind de la Arnold Ventures, înfiinţată de John Arnold, fost trader al companiei de energie Enron transformat în hedge fund manager, şi de soţia acestuia Laura, fost executiv în industria petrolului. Stabilirea preţurilor medicamentelor reprezintă un exemplu de Ñeşec al pieţei realeî rezultat din „ineficienţe sau din influenţe din exterior”, spune Vanessa Astros, purtătoarea de cuvânt a Arnold Ventures.
„O singură persoană sau o singură organizaţie nu poate schimba nimic în chestiuni de magnitudinea aceasta”, explică Mitchell. Însă el are parteneri, printre care Campaign for Sustainable Rx Pricing, desprinsă din National Coalition on Health Care. Campaign for Sustainable Rx Pricing este susţinută de peste 30 de jucători din sistemul de sănătate, inclusiv de grupul de achiziţii de medicamente Vizient, de asigurătorii Blue Cross Blue Shield Association şi CVS Health şi de grupul de lobby al industriei asigurătorilor de sănătate. ÑSchimbările se produc pentru că multă lume se duce la muncă. Tot ce facem este să adăugăm piesa care lipseşteî, spune Mitchell. Primul semn că lobbyul companiilor farma îşi perde din influenţa asupra Congresului a venit în februarie anul trecut, când PhRMA a fost împinsă la colţ de o schimbare făcută asupra Medicare, programul naţional de asigurări de sănătate, care-i obliga pe producători să suporte o parte mai mare din cheltuiala cu medicamentele pentru bătrâni. Rezultatul a fost că producătorii farma s-au văzut nevoiţi să ofere discounturi mai generoase. PhRMA şi-a consumat vara făcând lobby pentru reducerea discountului, fără succes.
Presiunile pentru diminuarea preţurilor medicamentelor este un exemplu rar de colaborare între administraţia preşedintelui Donald Trump şi opoziţia democrată. Ieftinirea medicamentelor este una din promisiunile electorale ale lui Trump, deocamdată neîmplinită. Casa Albă propune un Ñindex internaţional al preţurilorî pentru ancorarea preţurilor de cele plătite de serviciile de sănătate de stat care şi-au folosit influenţa de pe pieţe pentru a ţine preţurile mereu mai mici decât cele din SUA. Pentru lobbyul industriei farma nu va fi uşor să lupte cu o aşa coaliţie.
James Greenwood, preşedintele Biotechnology Innovation Organization, spune că politicienii au scăpat din vedere esenţialul. ÑOamenii nu sunt înfuriaţi de preţurile medicamentelor, ci de cât trebuie să plăteascăî, a spus el. Acesta este de mult timp refrenul industriei farma: oamenii ar trebui să-şi îndrepte furia nu spre companii, ci spre planurile de asigurare care-i forţează să suporte o parte din cheltuieli. Însă Alex Azar, secretarul pentru sănătate din administraţia Trump, a făcut clar că el şi preşedintele vor costuri mai mici pentru toţi pacienţii şi că orice soluţie trebuie să includă ieftinirea medicamentelor.
Marţi vor fi luaţi la întrebări în Senat executivii de la Merck, Pfizer, AstraZeneca, AbbVie, Sanofi şi Bristol-Myers Squibb, plus preşedintele executiv al Johnson & Johnson.
